Studiul a fost publicat în revista „The Journal of Physiology”. Acesta este primul studiu care arată că inima este „programată” de nutrienții pe care omul îi primește în viața fetală. Modificările în expresia genelor afectează modul în care inima metabolizează în mod normal carbohidrații și grăsimile. Ele schimbă preferințele inimii pentru nutrienți și le direcționează către grăsimi. Drept urmare, inimile fetușilor femeilor obeze cântăreau mai mult. Acest lucru afectează cât de eficient inima se contractă și pompează sânge în jurul corpului.

Cercetările în Universității Colorado au avut loc pe rozătoare. Puii de șoarece au fost studiați în uter, precum și după naștere la 3, 6, 9 și 24 de luni, folosindu-se tehnici imagistice, inclusiv ecocardiografie și tomografie cu emisie de pozitroni (PET). Cercetătorii au analizat genele, proteinele și mitocondriile urmașilor.

Autorul principal, Dr. Owen Vaughan, Universitatea din Colorado, SUA a spus: „Cercetarea noastră indică un mecanism care leagă obezitatea maternă cu bolile cardiometabolice în generația următoare. Acest lucru este important deoarece obezitatea crește rapid în populația umană și afectează aproape o treime din populația globului. Prin îmbunătățirea înțelegerii noastre a mecanismelor implicate, această cercetare deschide calea pentru tratamente care ar putea fi utilizate la începutul vieții pentru a preveni bolile cardiometabolice de mai târziu, care sunt costisitoare pentru serviciile de sănătate și afectează calitatea vieții multor oameni. De exemplu, am putea oferi mamelor sau copiilor sfaturi mai personalizate cu privire la nutriție, pe baza indicelui de masă corporală sau sexului lor, sau am putea dezvolta noi medicamente care vizează metabolismul în inima fătului.”

Șoarecii au sarcini mai scurte, mai mulți descendenți și diete diferite față de cele ale oamenilor, așa că ar fi necesare studii suplimentare pe voluntari umani pentru a extrapola rezultatele la sănătatea femeilor.

La ce sunt cel mai expuse femeile supraponderale sau obeze

O nouă cercetare prezentată la Congresul European pentru Obezitate (ECO) de la Maastricht, susținut în Țările de Jos (4-7 mai), a constatat că femeile cu obezitate și supraponderalitate, în special femeile cu circumferință mare a taliei, sunt mai susceptibile la fracturi decât cele cu o greutate normală.

La bărbați, totuși, greutatea inferioară, nu supraponderală, este asociată cu un risc mai mare de oase rupte.

S-a considerat de multă vreme că obezitatea ajută la protejarea împotriva fracturilor. Acest lucru se datorează faptului că greutatea corporală, ajută la creșterea densității minerale osoase, un determinant important al rezistenței acestora.

Cu toate acestea, studii recente au sugerat că relația dintre obezitate și riscul de fractură variază în funcție de sex, de scheletul studiat și de relația dintre indicele de masă corporală [IMC] și circumferința taliei.

Pentru a afla mai multe, Dr. Anne-Frederique Turcotte, de la Unitatea de Endocrinologie și Nefrologie a Centrului de Cercetare CHU din Quebec și colegii săi au analizat datele de la CARTaGENE, care au studiat o populație de aproape 20.000 de persoane cu vârsta cuprinsă între 40-70 de ani, din Quebec, Canada.

Participanții la CARTaGENE au fost selectați aleatoriu între 2009 și 2010, evaluați o dată la recrutare și urmăriți prin bazele de date administrative ale asistenței medicale până în martie 2016, potrivit piblicației News Medical.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News