Alex Donovici, un autor de cărți pentru copii din România, a povestit cum e să mergi în vacanță în Bali arătând „fața nevăzută a Paradisului”.  Scriitorul a vorbit despre drama prin care trec localnicii, de multe ori exploatați pe bani puțini de cei bogați.

"Voi intitula rândurile următoare „Fața nevăzută a Paradisului”. Am ales să stăm în Bali în 2 vile închiriate prin Airbnb. Suntem un grup de 4 familii cu copii. Prețul per familie este mult mai mic decât am plăti în orice hotel frumușel din vreo destinație europeană de vacanță de vară. Fiecare familie are cameră proprie cu baie, copiii stau separat. Vilele sunt deservite de angajați balinezi. Prima vilă a fost în Ubud, mai departe de ocean și mai aproape de junglă. Superbă. Relativ nouă, ridicată în pandemie, construită terasat, pe un teren în pantă ce cobora spre vegetația abundentă crescută în jurul unui mic râu. Arhitectură modernă, beton, lemn și sticlă. Curtea interioară plină cu palmieri și flori, piscină, cascadă artificială, lumini, minunat.

Angajații au fost însă cei care ne-au impresionat cel mai mult. Putu, tânărul șef de 25 de ani și ajutoarele lui. Prezenți dar discreți, zâmbitori și amabili tot timpul, făceau totul. Gătit, curățenie, cumpărături, rezolvat orice problemă. Am aflat însă că vila îi aparține unui belgian care mai are câteva vile prin Ubud și merge pe acolo tot timpul cu altă doamnă tânără. Alta și alta. Putu și ceilalți lucrează pentru o firmă de management care are în grijă vreo 300 de vile din Bali. Ei sunt furnici care lucrează pentru bogații coloși. Însă angajații balinezi, ăștia buni și drăguți, răspund în fața turiștilor pentru orice nu e ok. Pentru orice ce nu merge. Pentru că ăștia marii și bogații preferă să investească puțin și să scoată cât mai mult. Putu ne-a rugat chiar să scriem la reviewuri că vila are nevoie de renovări, patronul nu prea vrea să mai dea bani pe o zugrăveală. Iar ei, balinezii, sunt cei scoși în față.

De ce localnicii din Bali stau mereu cu porțile deschise

A doua vilă, cea în care stăm acum, este în Seminyak. Lângă ocean. Tot frumoasă dar altfel. Mai mică, mai stil balinez, mai intimă, dar tot cu camere separate, piscină mică în curte, vegetație abundentă. Aici singura angajată este Dayu, ea le face pe toate. Nu este prea fericită. Patroni sunt un francez și o indiancă. Nu îi dau bani nici măcar pentru necesarul necesar al turiștilor. Cheltuie din banii ei și apoi trebuie să recupereze. Abia azi am aflat. Iar ei sunt niște necăjiți.

L-am întrebat pe un șofer care două zile ne-a purtat cu un microbuz cum de toate porțile caselor sunt deschise. Da, toate sunt deschise. Zâmbind mi-a spus că balinezii nu au bani. Nu e nimic de furat în case. Te întrebi cum e posibil. Sunt 7 milioane de turiști anual în Bali, în fiecare secundă pe insulă sunt mai mulți turiști decât localnici. Pentru că banii merg la ăia bogații, din umbră, pentru care lucrează acești oameni buni.

Reacția lui Putu atunci când a primit un bacșiș consistent

În spatele zâmbetelor balinezilor se ascunde o altă formă de exploatare pe bani puțini. Lui Putu i-am lăsat la finalul sejurului un bacșis consistent, drept mulțumire pentru serviciile lui excelente. Era să leșine. Pe bune. S-a blocat efectiv. Apoi s-a albit. Pentru că la ei ajung foarte puțini bani, iar turiștii nu prea lasă bacșis.

Poate și pentru că pe bonuri apare taxă de servire, poate pentru că mulți își închipuie că în tarifele plătite intră și banii balinezilor. Nu, nu prea. Cu toate acestea, fără turism ar fi pierduți. În pandemie, când turismul s-a oprit, Putu a muncit pe plantațiile de orez. Muncă grea, de dimineața până seara, pe bani suficienți doar cât să mănânce. De aceea mușcă de voie de nevoie din mărul otrăvit, îmbogățindu-i pe alții. Însă ei, balinezii, rămân aceeași oameni minunați. Balsam pentru suflet", a scris Alex Donovici pe contul său de Facebook.

Foto: Facebook Alex Donovici

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News