Familia unui bărbat împuşcat în cap de un poliţist şi-a găsit dreptatea la CEDO. Agentul, protejat de sistem. Nedreptăţi împotriva familiei
Autor: Florin Răvdan | Publicat pe: 01 sep 2022, 09:42
WhatsApp
Fotografie de la Somchai Kongkamsri, Pexels
Fotografie de la Somchai Kongkamsri, Pexels
În 2009, un bărbat din Brăila a fost împuşcat în cap de un poliţist, după ce a fost confundat cu un interlop. La 13 ani distanţă, CEDO a dat dreptate familiei acestuia şi a condamnat statul român la plata unor despăgubiri. Cu toate acestea, poliţistul care a tras glonţul letal nu a fost pedepsit niciodată. 

Sorin Pîrvu a fost oprit în trafic în Brăila în septembrie 2009 de mai mulţi bărbaţi. Aceştia erau poliţişti îmbrăcaţi în civil şi l-au confundat pe bărbat cu un interlop. Înconjurat de bărbaţi înarmaţi, brăileanul a încercat să fugă. A băgat maşina în marşarier şi a încercat să iasă din zona încercuită de agenţi. Unul dintre poliţişti a deschis, însă, portiera din spate şi i-a tras un glonţ în cap bărbatului. Acesta a murit a doua zi, la spital. 

13 ani mai târziu, statul român şi-a primit sentinţa de la CEDO. 

Iniţial, poliţia a deschis dosar penal pe numele victimei 

Victima a fost acuzată de ultraj la adresa poliţiştilor, motiv pentru care s-a deschis dosar penal. Poliţiştii nu erau îmbrăcaţi în uniformă la momentul evenimentului, iar maşinile nu erau inscripţionate. Ulterior a fost începută urmărirea penală și împotriva lui D.G., polițistul de la București, coordonatorul operațiunii care l-a împușcat pe Pârvu, dar cazul a fost clasat de Parchet pe motiv că acesta ar fi fost în legitimă apărare, scrie apador.org.

Motivul clasării dosarului se schimba de fiecare dată 

Timp de 11 ani ancheta a trenat. Procurorii clasau dosarul, instanțele îl întorceau la Parchet, cerând o anchetă efectivă, analize balistice, probe, documente care să arate cum a pregătit poliția acea acțiune ratată.

La un moment dat dosarul a fost preluat chiar de Parchetul General, dar soluțiile de clasare au rămas aceleași, doar motivele au început să se bată cap în cap. După patru întoarceri ale dosarului de la instanță la Parchet a reieșit că pistolul s-ar fi descărcat accidental, dar și că polițistul pistolar ar fi tras în legitimă apărare. În 2021, după a cincea întoarcere a dosarului, instanța a acceptat că nu se mai poate face nimic și a închis cazul.

CEDO a dat dreptate familiei. Statul român, condamnat la plata unor despăgubiri 

"În speță, s-a stabilit de către autoritățile interne că împușcătura letală a fost trasă asupra domnului Pârvu odată cu oprirea vehiculului acestuia, iar polițiștii care erau percepuți a fi în pericol de a fi loviți de mașină au reușit să evite un impact. Drept urmare, Curtea are serioase îndoieli că în acel moment exista un pericol direct pentru polițiști. Însăși instanța națională, în decizia sa definitivă, a susținut că acțiunea de împușcare în cap a domnului Pârvu a fost în cele din urmă accidentală, deși armarea pistolului, ca acțiune prealabilă, s-a făcut în legitimă apărare. Curtea nu este convinsă nici de argumentele invocate de Guvern cu privire la „convingerea sinceră” a lui D.G. că armarea armei de foc era absolut necesară pentru legitima apărare în situația concretă. (…)

Curtea este surprinsă de faptul că, în urma incidentului, împotriva victimei a fost deschisă imediat o urmărire penală pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui agent al statului, o decizie a procurorului conținând foarte puține detalii de fapt. Deși o anchetă cu privire la moartea soțului reclamantului a fost deschisă și la scurt timp după incident, și anume la 28 septembrie 2009, abia la 11 iunie 2010, la aproape nouă luni de la împușcarea domnului Pârvu în timpul unei operațiuni de poliție planificate, un procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ a decis deschiderea unei urmăriri penale în privința polițistului D.G., care îl împușcase în cap pe domnul Pârvu. Guvernul nu a oferit nicio explicație pentru această discrepanță de tratament din partea procurorului însărcinat cu ancheta incidentului din 26 septembrie 2009”, se arată în decizia CEDO.

Astfel, statul român trebuie să achite familiei victimei suma de 65.000 de euro. În plus, CEDO atrage insistent atenția asupra lipsei anchetei efective, a legislației și a măsurilor de precauție pe care orice stat trebuie să le ia pentru a preveni astfel de cazuri și de a se asigura că dacă ele totuși se întâmplă, victimele își vor găsi dreptatea. 

"Curtea reiterează că, în temeiul articolului 46, Înaltele Părți Contractante s-au angajat să respecte hotărârile definitive ale Curții în orice cauză la care sunt părți, executarea fiind supravegheată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Aceasta înseamnă că, atunci când Curtea constată o încălcare, statul pârât are obligația legală nu doar de a plăti celor în cauză sumele acordate cu titlu de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41, ci și de a lua toate măsurile generale necesare și/sau, dacă este cazul, măsuri individuale care urmează să fie adoptate în ordinea lor juridică internă, pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte și pentru a remedia pe cât posibil efectele. Sub rezerva monitorizării Comitetului de Miniștri, statul pârât rămâne liber să aleagă mijloacele prin care își va îndeplini obligația legală în temeiul articolului 46 din Convenție, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel încât Curtea nu este obligată să-și repete constatarea unei încălcări într-o serie de cauze identice”, se mai arată în decizie. 

România, într-un program de monitorizare CEDO. Avocata familiei: Este al treilea caz din România. Ce se face pentru prevenirea în viitor?

"Cazul Pârvu contra României este al treilea de acest fel, în care CEDO ne condamnă pentru încălcarea dreptului la viață (articolul 2 din Convenție) pentru că poliția a folosit o forță excesivă, iar Parchetul nu a făcut o anchetă efectivă a faptelor. APADOR-CH a sprijinit două din aceste trei cazuri – cazul Mugurel Soare și cazul Sorin Pârvu – o statistică tristă, care arată din păcate că statul se limitează doar la măsurile cu caracter particular, care vizează plata unor despăgubiri și atât.

În cazul Pârvu subliniez că au existat 5 soluții de clasare și 4 hotărâri judecătorești care au constatat deficiențe majore ale anchetei Parchetului. Parchetul s-a dovedit total ineficient în acest caz. De 4 ori îți spune instanța că ancheta ta nu este efectivă și ce faci? Clasezi dosarul. Este una dintre cele mai grave încălcări ale articolului 2 – timp de 13 ani nimeni nu a răspuns pentru moartea acestui tânăr de 30 de ani.

Din aceste motive am ajuns acum într-un program de monitorizare pe articolul 46 din CEDO, din partea Comitetului de Miniștri, pentru că este al treilea caz grav de utilizare excesivă a forței din partea poliției și i se cer României măsuri concrete. Ce va face în viitor pentru a preveni utilizarea nejustificată a forței letale în timpul intervențiilor?", întreabă Nicoleta Popescu, avocata familiei Pârvu. 

"Dacă era după justiţia din România, tot pe soţul meu îl scoteau vinovat"

"După atâția ani am și eu… nu știu dacă pot spune satisfacție, că nu e o satisfacție, dar mă bucur că cineva ne-a dat dreptate și nouă și i-a reparat puțin imaginea soțului meu. Nimeni altcineva în țară, în afară de APADOR-CH, căruia îi mulțumesc, nu m-a ajutat în timpul ăsta. Ați văzut că dacă era după justiția din România tot pe soțul meu îl scoteau vinovat și dacă ar fi trăit probabil îl condamnau pentru tentativă de omor. Mă bucur că în sfârșit cineva a constat că într-adevăr s-a făcut o greșeală. Sigur, viața soțului meu nu poate fi plătită nicicum, și nici eu nu pot recupera atâția ani din viață în care am suferit după el și m-am chinuit să-i fac dreptate. E bine că CEDO obligă statul să se reformeze, sper ca pe viitor să nu mai pățească și alții ce a pățit soțul meu. Mulțumesc încă o dată APADOR-CH și doamnei avocat Nicoleta Popescu, care s-a implicat foarte mult în cazul nostru", a declarat soţia lui Sorin Pârvu.

Cum s-a ajuns într-o asemenea situaţie

Trebuie remarcată valoarea despăgubirilor dictate de CEDO. În cazuri similare, spre exemplu când un medic a greşit o operaţie, iar acest lucru a dus la moartea unui pacient, sau în cazul Colectiv, despăgubirile au fost de sute de mii de euro şi s-au aplicat şi pedepse cu închisoarea. 

În acest caz, poliţistul nu a păţit nimic, a fost protejat de sistem, deşi a făcut o crimă. I s-au apărat drepturile, i s-a protejat identitatea. Dar despre drepturile familiei victimei, care a fost umilită, ignorată de autorităţi, de sistemul judiciar, nu a vorbit nimeni. 

De ce s-a comportat România aşa cu o victimă? În 2009, în campania prezidenţială a lui Traian Băsescu, se bătea monedă pe întărirea statului, a sistemelor de forţă. Erau noile elemente, cele pe care se baza Traian Băsescu pentru reforme, pentru stârpirea corupţiei. Instituţiile de forţă erau favorizate în acel moment. Abuzurile erau trecute sub tăcere, iar de greşeli nu se vorbea. 

Cazuri au mai fost. Să nu uităm imaginile cu poliţiştii care mergeau la descinderi în toiul dimineţii şi greşeau adresele. În acest caz, greşeala s-a terminat cu o tragedie. 

În cazul Colectiv, spre exemplu, a fost tras la răspundere şi factorul politic. În acest caz, sunt despăgubiri de doar 65.000 euro, iar statul român nu a fost tras la răspundere în niciun fel. Deşi are răspundere, pentru că greşeala este făcută de o instituţie de forţă a statului. Dar nu se dă nicio pedeapsă, în timp ce acolo unde este vorba de factorul politic, se dau ani de închisoare şi sute de mii de euro despăgubiri. Dincoace, unde greşeala este făcută de o instituţie de forţă, nu se plăteşte nicio sumă, ba chiar se încearcă şi muşamalizarea cazului. Sistemul se apără! 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?