Cei doi Mari, Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii, nu au avut niciodată o linie roșie directă pe care s-o folosească în timpul Războiului Rece, demonstrează noile dovezi duse de Muzeul Smithsonian.

[caption id="attachment_334816" align="alignleft" width="310"] Foto: John F. Kennedy și Nikita Khrushchev[/caption]

Generații întregi imaginația multora a fost aprinsă de tabloul navelor rusești ce se îndreaptă spre Cuba la ordinul premierului Nikita Khrushchev, în timp ce președintele John F. Kennedy își duce marele telefon roșu la ureche pentru a-i cere URSS-ului să stopeze operațiunea sau va avea parte de consecințe catastrofice.

Dar dovezi aduse de Muzeul Smithsonian și citate de The Independent relevă că mult dezbătuta scenetă nu este decât un mit. Cel puțin partea cu telefonul mare și roșu. Se pare că nu a existat niciodată la Casa Albă un telefon cu line dedicată Kremlinului, ci mai degrabă un fir telegrafic folosit la transmiterea mesajelor.

Telefonul roșu, o creație hollywoodiană

Într-adevăr, în timpul Crizei Rachetelor din Cuba cele două superputeri au decis că este prea periculos să se baze pe mesaje ce ar putea ajunge de la unul la celălalt în jumătate de zi. Au hotărât prin urmare să găsească o metodă de comunicare directă, dar tehnologia nu permitea la acea vreme instalarea unei linii telefonice dedicate și permanente. Printr-un memorandum semnat în iunie 1963, Washington și Kremlin  au decis ca mesajele americanilor să ajungă în URSS printr-un cablu transatlantic din SUA la Londra, mai departe spre Copenhaga, Stockholm, Helsinki și în final la Moscova.

Primul președinte care a folosit acest serviciu a fost Lyndon Johnson, care a comunicat cu sovieticii în timpul Războiului de Șase Zile din Israel. Potrivit Muzeului Smithsonian, de atunci, linia de comunicare a fost îmbunătățită cu o legătură de satelit, în 1971, un fax de viteză mare în anii 80, și o legătură cu fibră optică pentru mail-uri și conferințe în 2008.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News