Industria luxului este cunoscută pentru produsele sale scumpe și exclusiviste, dar în spatele acestei imagini strălucitoare se ascund realități întunecate legate de condițiile de muncă și exploatarea muncitorilor migranți. Recent, un grup de muncitori migranți a organizat un protest în fața magazinului Montblanc din Geneva, aducând în atenția publicului practicile inumane din spatele unor branduri de lux renumite, inclusiv Montblanc, Dior și Armani.

Muncitorii, proveniți din regiunea italiană Toscana, cunoscută pentru fabricile sale de piele, au acuzat Montblanc că a renunțat la contractul cu furnizorul lor, Z Production, din cauza creșterii costurilor, după ce condițiile de muncă au fost îmbunătățite. Acești lucrători, alături de reprezentanți ai sindicatelor italiene și elvețiene, au denunțat exploatarea prin care au trecut în cadrul Z Production, o companie deținută de investitori chinezi.

Z Production, ca și alte ateliere similare din Toscana, angaja migranți fără acte, majoritatea din China, Pakistan și Bangladesh, pentru a produce accesorii din piele pentru branduri de lux precum Montblanc. Muncitorii povestesc despre contracte neregulate, ore de muncă prelungite și salarii extrem de mici. Potrivit lui Zain Ali, un muncitor din Pakistan, compania a încheiat contractul cu Montblanc după ce muncitorii au cerut să lucreze în condiții legale, adică opt ore pe zi, cinci zile pe săptămână. "Ei doar voiau sclavi", a spus Ali, care a lucrat la Z Production timp de doi ani și jumătate.

Aceste practici nu sunt izolate. Un raport al procurorilor italieni a scos la iveală condiții asemănătoare în 16 ateliere din apropierea orașului Milano, care fabricau produse pentru branduri precum Dior, Giorgio Armani și Alviero Martini. Atelierele respective funcționau în condiții asemănătoare unui „sweatshop”, unde muncitorii erau plătiți puțin și obligați să lucreze în condiții periculoase și nesănătoase.

Reacția companiilor de lux

Montblanc a declarat că a încheiat contractul cu Z Production deoarece aceasta nu respecta standardele impuse de codul de conduită al companiei-mamă, Richemont. Pe de altă parte, branduri precum Dior și Armani au fost plasate sub supraveghere judiciară în urma descoperirii abuzurilor de muncă în lanțul lor de aprovizionare.

Dior, deținut de gigantul LVMH, a anunțat în iulie că intenționează să întărească verificările în lanțul său de aprovizionare, în timp ce Armani a subliniat că a avut întotdeauna măsuri de prevenire a abuzurilor. Totuși, aceste promisiuni vin după ce raportările au expus condiții de muncă inacceptabile și exploatarea sistematică a muncitorilor.

Protestul din Geneva aduce în atenție nu doar condițiile din Milano, ci și din Toscana, o regiune renumită pentru pielea de lux. Aici, migranți fără documente lucrează în ateliere unde sunt angajați pe salarii derizorii și sunt obligați să lucreze ore lungi. Abbas, un migrant pakistanez, povestește că a lucrat pentru un atelier chinez din Incisa Valdarno, lângă Florența, timp de 14 ore pe zi, fără să poată lua pauze. Salariul său era de doar 600-700 de euro pe lună, completat de bani primiți în numerar pentru orele suplimentare. După câțiva ani de muncă în astfel de condiții, Abbas a reușit, cu ajutorul unui sindicat, să obțină un contract de muncă legal, dar amintirile despre exploatarea trăită rămân puternice.

Între timp, anchetele asupra atelierelor de producție continuă, iar procurorii italieni investighează lanțurile de aprovizionare ale altor branduri de lux. Deși unele companii au început să ia măsuri pentru a preveni abuzurile, provocările rămân uriașe. Într-o industrie în care luxul și exclusivitatea sunt esențiale, companiile sunt presate să mențină costurile de producție cât mai mici, iar acest lucru adesea se traduce prin exploatarea muncitorilor din spatele scenelor.

Italia este responsabilă pentru între 50% și 55% din producția globală de bunuri de lux, potrivit unui raport al consultanței Bain. În acest context, monitorizarea lanțurilor de aprovizionare devine o sarcină extrem de dificilă. Carlo Capasa, președintele Camerei Naționale a Modei din Italia, a declarat că un brand mediu poate avea până la 7.000 de furnizori și 14.000 de sub-furnizori, ceea ce face imposibil controlul complet al tuturor etapelor de producție.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News