Data actualizării: 20.03.2017 16:31
Data publicării: 16.11.2016 18:32

Eveniment la TVR: Viața și Moartea - în oglindă cu Valeria Seciu

Autor: Ludmila Patlanjoglu | Categorie: Cultura

Teatrul de televiziune ne-a oferit, la o distanță de patruzeci de ani, o nouă variantă a unei capodopere - Livada de vișini de Anton Pavlovici Cehov. O montare puternică și profundă, cu actori reputați și cu profesioniști de marcă ai televiziunii, sub bagheta tânărului regizor Alexandru Lustig. Plecînd de la textul cehovian, lectura regizorului, prin elementele de noutate pe care le aduce, intră într-un dialog creator cu viziuni scenice ilustre.

_{Alexandru Lustig vede în Livada de vișini „o călătorie a lui Ranevskaia prin anotimpurile propriei existențe, în căutarea unui paradis pierdut”... Punctele culminante sunt cele două coperți șocante, care deschid și închid spectacolul. Pe patul de suferință, desfigurată}_{de boală, Ranevskaia - Valeria Seciu, visează livada copilăriei și tinereții. O rotire de aparat și chipul cu mușchii atrofiați și pielea ridată se reface miraculos sub un machiaj strălucitor. E punctul de pornire al unui pelerinaj inițiatic în propriul trecut, de-a lungul a patru anotimpuri, mereu alături de livadă - verde, în floare, inundată de frunze îngălbenite, încremenită în ghiață. În vecinătatea acestui spațiu, respirând misterios sub o pânză translucidă, Ranevskaia se mișcă parcă în transă, torturată de confuzia psihică și durerea fizică. Autistă la fericirea și nefericirea celor din jur, își caută tinerețea și copilăria pierdute. Două secvențe coborâte parcă dintr-un film de Bergman exprimă starea eroinei. Ranevskaia, printr-o “scamatorie” a Charlottei Ivanovna, intră cu fratele ei, Gaev, în dulapul vechi de o sută de ani. Cănd ușa se redeschide, cei doi vor ieși tot împreună, dar copii, zburdînd, pentru o clipă, în casa bântuită de duhuri ale trecutului. În așteptarea vânzării livezii, Ranevskaia valsează cu parteneri imaginari, tineri cu perucă și în costume de epocă, semne ale unui trecut fericit, când la bal veneau nobili, amirali...}

_{Ranevskaia și bătrânul valet Firs sunt în spectacolul lui Alexandru Lustig “duhuri ale livezii”, doi morți vii, agonizând împreună cu livada. “Trecerea dincolo” înseamnă pentru eroi împăcarea cu sine și cu lumea, deschiderea unui drum spre mântuire și lumină. În final, Ranevskaia se stinge cu livada în inimă, cu chipul frumos și tânăr, privegheată de Charlotta Ivanovna. Două luminițe - lumânarea lui Firs și lumânarea lui Ranevskaia – palpită în întunericul care invadează ecranul. O tragere de cortină tulburătoare: Moartea înseamnă Viață.}

_{Celelalte personaje vor să trăiască: încearcă să se salveze prin iubire, fugă, exil, bani, putere… Indiferenți la sacrificiul tăierii livezii, refuză eșecurile și lamentările bătrânilor. Montajul stărilor de spirit este construit cu finețe și forță, într-un balans expresiv între dialog și monolog. Fantezia regizorului excelează în construirea unor secvențe monologale antologice, care oferă momente de veritabil recital actoricesc. Ranevskaia – Valeria Seciu stă pe scaun la crucea copilului înecat cu ani în urmă.}_{Cu țigara în gură, captivă încă plăcerilor trecutului, îi evocă moartea, amestecâd-o cu patima după amantul infidel de la Paris. O secvență memorabilă este și cea în care Lopahin – Dan Aștilean, își}_{urlă fericirea de a fi cumpărat livada în care bunicul și străbunicul lui au fost robi. Discursul delirant despre doborârea pomilor la pămînt și construcția vilelor e susținut vizual de spatele masiv al personajului, acoperind înfricoșător, dictatorial, ecranul. Un monolog impresionant rostește Charlotta Ivanovna – Anca Sigartău, privindu-ne în ochi, șoptindu-și singurătatea și lipsa de rost în lume (“Nu știu nici cine sunt, nici de ce trăiesc”).}

_{Remarcabilă este alegerea distribuției de către regizor: actori cu vârste și stiluri de joc diferite, conduși cu mînă sigură, evoluînd armonios, cucerind prin adevăr omenesc și forță artistică.}

_{Seniorii înnobilează prin arta și experiența lor echipa. Valeria Seciu, actriță cu vocație cehoviană își pune amprenta asupra rolului. Intrupare ideală a viziunii lui Alexandru Lustig, construiește un vis-coșmar cu ochii deschiși, prin puterea nemișcării și a tăcerii, expresivitatea glasului divin, ochii adânci - care au făcut-o celebră în teatrul românesc. Pentru creația rolului Ranevskaia, actrița a fost distinsă cu Premiul criticii 2016 de către Asociația Internațională a Criticilor de Teatru (AICT) – Teatrologie.}

_{Ion Besoiu îl interpretează cu o simplitate savantă pe Firs, “cronică vie a livezii”, un “târâie-brâu” în gura căruia sună ca un memento filozofic cuvintele cehoviene: “viața mi-a trecut de parcă nici n-am trăit”…}

_{Dan Aștilean, în Lopahin, magnetizează ecranul. Brutal și tandru, rapace și generos, monstruos și milostiv, portretizează rafinat, dând pregnanță unor trăiri contradictorii.}

_{Senzuală, ludică și cu o tristețe seducătoare, Anca Sigartău dă strălucire rolului Charlotta Ivanovna. Transpare, peste ani, umbra lui Puck (rol de referință, care a consacrat-o în spectacolul lui Liviu Ciulei, Visul unei nopți de vară).}

_{Balansând între grațios și grotesc, exaltare și resemnare, excepțională e creația lui Marian Râlea în Gaev, un copil bătrân cu vocația înfrângerii și a eșecului în viață.}

_{Andreea Bibiri compune o mască tragicomică personajului Varia. Afișează un chip aspru, aparent imun la emoție, un corp cu gesturi de marionetă convulsivă, încorsetat în veșminte impecabile și perucă, trădând frustrarea ratării și a unei sexualității reprimate.}

_{În rolul Aniei, admirabila Ioana Anastasia Anton captivează prin puritatea cristalină și prin naturalețea plină de prospețime. Mihai Călin, nonconformistul “boier năpârlit”, face din Tromifov un fermecător “rebel cu cauză”. O performanță a spectacolului este și aducerea în prim plan a unor personaje de plan doi. Sunt portrete vii, de un pitoresc rafinat: contabilul celor 99 de nenorociri, ghinionistul Epihodov - Adrian Ciobanu; eternul si exuberantul datornic Piscik – Gelu Nițu; valetul cinic și candid Iașa – Dan Rădulescu.}

_{O revelație este Ruxandra Maniu în Duniașa. Vervă molipsitoare, deosebite calități pentru comedie.}

_{Montarea are seducție plastică, vizuală și sonoră. Alexandru Lustig a avut colaboratori inspirați. Imaginea (Cristian Stoian), decorul (Dana Moraru), costumele (Silvia Porojnicu), costumele Valeriei Seciu (Lia Manțoc), muzica (Marius Leftarache), montajul (Judith Georgescu și Lulu Chedric), susțin inventiv și cu virtuozitate concepția regizorală.}

_{De remarcat aportul celor doi producători, Demeter Andras și Liana Săndulescu, care au făcut posibilă realizarea acestei premiere-evenimenta teatrului de televiziune. Un argument al valorii producției este și prezentarea în avanpremieră în Festivalul Național de Teatru (selecționer, directorul artistic, criticul Marina Constantinescu).}

_{Spectacolul impune și o montare într-un teatru. În cartea pe care Alexandru Lustig a lansat-o la avanpremiera din FNT, intitulată Furtuna și Livada de vișini în oglindă, regizorul descrie în detaliu o altă viziune scenică, în care livada și lumea ei trăiesc într-o vișină uriașă!}