Răspunsurile, într-un Eurobarometru publicat săptămâna aceasta, dar care a scăpat atenției jurnaliștilor. Sau poate că absența din presa din România nu e întâmplătoare.

Eurobarometrul cu numărul 88, realizat de Kantar pentru Parlamentul European, oferă cifre tari despre influența mass-media în societatea românească.

Televiziunea domină tot

În primul rând, televizorul este rege. Consumul de televiziune a rămas o obligație zilnică pentru 86% dintre români, în vreme ce internetul e accesat zilnic de 44% dintre respondenți, iar rețelele sociale de 40%. 

Cetățenii români își iau informația politică în primul rând de la televizor (81%). Influența presei scrise a ajuns marginală (3 procente), la fel ca a radioului, în vreme ce presa online a crescut la 6 procente. Cei care se bazează pe rețelele sociale pentru a-și lua informații despre politică abia alcătuiesc un contingent de 4 procente. Dacă ar fi votat un singur candidat, generația Facebook putea să-i ofere lui Iohannis 4 procente, însă președintele a luat mandatul cu o diferență de 9 puncte procentuale. Internetul (presa online și rețelele sociale) reprezintă a doua forță, după televiziune (10%).

Jurnaliștii, de patru ori mai credibili decât politicienii

Cât privește încrederea în sursele de informații, Eurobarometrul constată un paradox: românii au la fel de multă(de fapt, la fel de puțină) încredere în instituțiile europene ca în propriul guvern (5%). Patronatele sunt pe aceeași linie cu ONG-urile (3%), iar sindicatele țin aproape (4%). De cea mai multă încredere se bucură jurnaliștii, care depășesc de patru ori politicienii sau blogerii (20%, respectiv câte 5 procente pentru fiecare ).
Aceasta este miza bătăliei pentru controlul mass-media: credibilitatea presei, de patru ori mai mare decât a instituțiilor media alternative sau a partidelor, ca să nu mai vorbim de sindicate și de societatea civilă reprezentată de ong-uri.

Control sau distrugere 

O astfel de forță, dacă nu poate fi controlată, prin inflitrare sau motivare, trebuie distrusă. Intervențiile dirijate ale ANAF/Blejnar au țintit în cei mai credibili jurnaliști, vedetele trusturilor de televiziune. Limitarea ideologică a contractelor de publicitate a fost una dintre strategii. O altă strategie a fost divizarea extremă, întreținută dincolo de limitele competiției economice sau profesionale, în vreme ce surse de informații cum ar fi ong-urile și sindicatele sau patronatele își sincronizau mesajele. Arestarea patronilor media, lichidarea bazei lor materiale (denunțată chiar de președintele Iohannis, în apelul său la protecția constituțională a presei), hărțuirea în procese cu daune uriașe, toate aceste mecanisme au fost activate nu fiindcă presa își pierdea credibilitatea, ci tocmai fiindcă reușea să o păstreze, în ciuda crizelor multiple cărora trebuia să le facă față.

De ce își spuneau portocalii ”independenți”

Eurobarometrul nr. 88 identifică și un alt actor important, pe lângă mass-media. Experții. Încrederea în experți ca sursă de informație atinge 9%, la jumătate față de familie și prieteni, dar aproape dublu față de politicieni. Iată de unde a plecat mitul tehnocraților. Și de ce își clamau cu ferocitate pretinsa independență politică jurnaliștii lui Băsescu: doreau să-și atragă, pe lângă încrederea oferită de poziția în mass-media încrederea primită ca experți independenți.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News