Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Eu cu cine votez? Ghidul pentru europarlamentare 2024. Partidele politice europene și posibile alianțe
Photo source: ©European Parliament
Adesea poate fi complicat să înțelegi modul în care se formează majoritățile în Parlamentul European.
De-a lungul anilor, numărul grupurilor politice din Parlamentul European a fluctuat constant. Uneori se adaugă un grup sau două grupuri fuzionează. În prezent, există șapte grupuri politice și 705 locuri parlamentare. Mai jos vei găsi toate grupurile politice, în ordinea numărului de locuri obținute la alegerile anterioare, împreună cu toate ideile importante pe care ar trebui să le știi despre ele.
Partidul Popular European (PPE)
PPE este un grup de centru-dreapta în care sunt reprezentate, în principal, partide cu ideologie creștin-democrată. PPE este cel mai mare grup din Parlamentul European, obținând 176 de locuri în 2019, cu membri din toate statele membre, cu excepția Estoniei. Pe lângă faptul că este cel mai mare grup, este și cel mai vechi; acesta a fost fondat încă din 1953 sub numele de „Grupul Creștin Democrat”. În 1979, grupul a primit numele său actual. În prezent, un membru al CDU (Germania), Manfred Weber, este președintele familiei europene. La 3 martie 2021, Fidesz, partidul politic al premierului ungar Viktor Orbán, a părăsit grupul după mai multe divergențe.
PPE este ferm pro-european și, prin urmare, susține integrarea suplimentară. Grupul militează pentru crearea unei piețe comune competitive pe scena internațională, deci are o viziune pro-corporații. Pe plan social, deși nu este progresist, PPE susține, cel puțin declarativ, respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, rămân conservatori în abordare. Principalele partide românești din acest grup sunt PNL, UDMR și PMP.
Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D)
Socialiștii europeni sunt reprezentați în Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților de centru-stânga. Grupul este format din diverse partide social-democrate sau laburiste. Deși grupul a fost mult timp cel mai mare, cu 233 de parlamentari la apogeul său din 1999, poziția de frunte a fost preluată acum de PPE. Cu toate acestea, având 144 de membri din toate statele membre, cu excepția Cehiei și Irlandei, S&D rămâne al doilea cel mai mare grup din Parlament. În plus, S&D este și al doilea cel mai vechi grup (1953). Iratxe García Pérez din Spania este președinta actuală a S&D.
Multe dintre ideile grupului S&D nu sunt foarte surprinzătoare dacă ești familiarizat cu pozițiile generale ale multor partide social-democrate. Atenția este acordată în mare parte unei societăți europene incluzive, bazată pe egalitate, solidaritate și justiție. În plus, îmbunătățirea condițiilor de trai, muncă și asigurarea unui nivel scăzut de șomaj sunt centrale. Principalul partid românesc din familia europeană S&D este PSD.
Renew Europe
Renew Europe, cunoscut și sub numele de RENEW, este un nou grup care adună partidele liberale din UE. Până în 2004, democrat-liberalii erau uniți în grupul Partidului Democrat Liberal European (ELDR). Acest grup s-a unit în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE), în noiembrie 2010. La 12 iunie 2019, numele a fost schimbat în Renew Europe. Cu 102 parlamentari din 24 de țări, RENEW este al treilea cel mai mare grup din Parlament. Printre partidele sale se numără Renașterea, partidul politic înființat de președintele francez Emmanuel Macron în 2016. Președintele RENEW este Valérie Hayer din Franța, care a fost aleasă la 25 ianuarie 2024.
Valorile de bază ale grupului Renew Europe sunt democrația, sustenabilitatea și lupta împotriva corupției. Accentul este pus pe desfășurarea unei politici europene care se concentrează pe probleme precum libertățile personale, libera inițiativă și solidaritatea socială. În plus, RENEW susține reforma diverselor instituții ale UE pentru a face politica europeană mai transparentă. Principalele partide românești din această familie europeană sunt USR și REPER.
Verzii/Alianța Liberă Europeană (Verzii/EFA)
Așa cum sugerează și numele său, acest grup este o fuziune între două partide, Verzii Europeni și Alianța Liberă Europeană. Verzii/EFA reprezintă în principal partide care se concentrează pe interese regionale, cum ar fi partidele catalane, Plaid Cymru din Țara Galilor sau Fryske Nasjonale Partij. Grupul există din 1999 și, cu 71 de eurodeputați din 17 țări și trei regiuni, este al patrulea cel mai mare grup din Parlamentul European. Ska Keller din Germania și Philippe Lamberts din Belgia sunt copreședinții Verzii/EFA.
În cadrul grupului Verzii/EFA, drepturile omului și mediul sunt centrale. În practică, asta se manifestă printr-o combinație de politici pe mediu și justiție socială, combătând schimbările climatice prin promovarea energiei verzi și luptând împotriva extremei drepte pe temele care țin de respectarea drepturilor omului. În România, independentul Nicu Ștefănuță candidează pentru a ocupa un post de eurodeputat pentru această familie europeană.
Conservatorii și Reformiștii Europeni (ECR)
Așa cum sugerează și numele său, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni este format din partide politice conservatoare. Grupul s-a desprins de PPE, în 2009, sub conducerea fostului prim-ministru britanic David Cameron. În alegerile din 2019, grupul a câștigat 64 de locuri, ocupate în mare parte de membri ai partidului polonez Lege și Justiție. Acest lucru face ca ECR să fie al cincilea cel mai mare grup din Parlament. Grupul are doi copreședinți; Ryszard Legutko din Polonia și Nicola Procaccini din Italia.
Grupul ECR se descrie ca fiind de centru-dreapta, în ciuda multor voci extremiste proeminente. Partidul înglobează formațiuni ultraconservatoare ce își spun suveraniste. Politicienii săi sunt o combinație de conservatori și susținători ai liberalismului economic, care nu se feresc să apeleze la discursuri xenofobe, misogine, homofobe sau care promovează încălcarea statului de drept. ECR este critic când vine vorba de cooperarea europeană, dar nu se descrie ca fiind eurosceptic. În special, grupul subliniază angajamentul pentru cooperare economică și liberul schimb, dar restricționează cooperarea în alte domenii. Deci ai putea spune că acest grup, într-o anumită măsură, dorește o UE care să semene mai mult cu predecesoarea sa - Comunitatea Economică Europeană. În afară de PiS, alte partide suveraniste și populasite care fac parte din această familie europeană sunt Fratelli d’Italia (Italia), Suveraniștii Croați (Croația), Vox (Spania), Democrații Suedezi (Suedia) și Alternativa Dreaptă (România).
Identitate și Democrație (I&D)
Identitate și Democrație este cel mai tânăr grup din Parlament. I&D a fost format în iunie 2019 ca succesor al Europei Națiunilor și Libertății, formată în 2015. Grupul a fost fondat de Partidul Popular Danez, Partidul Finlandez, AfD din Germania și Lega din Italia. Alte partide s-au alăturat ulterior, inclusiv Vlaams Belang din Belgia, Rassemblement National din Franța și PVV din Olanda. Grupul are în prezent 64 de locuri, ocupate în mare parte de membri ai Lega și Rassemblement National, fiind al șaselea cel mai mare grup din Parlament. Marco Zanni din Italia este liderul actual al grupului.
Cunoscut ca fiind eurosceptic, grupul I&D este compus din partide naționaliste și de extremă dreapta care erau inițial membre ECR, grup pe care dintr-un punct încolo au început să îl considere prea moderat. Focalizarea sa centrală este conservarea suveranității naționale a tuturor statelor membre și opoziția față de o integrare suplimentară prin limitarea competențelor UE. În plus, grupul susține o politică mai strictă privind migrația și dorește să încheie negocierile de aderare cu Turcia. Partidele principale ale acestei formațiuni europene sunt partide profund extremiste precum: Alternativa pentru Germania - AfD (Germania), Rassemblement National (Franța), Lega (Italia) și Partidul Libertății - FPÖ (Austria).
Stânga Unită Europeană/Stânga Nordică Verde (GUE/NGL)
În cele din urmă, cu 38 de locuri, ajungem la cel mai mic grup din Parlament; Stânga Unită Europeană/Stânga Nordică Verde. Acest grup de stânga și extremă-stânga este format în principal din partide socialiste sau comuniste. Stânga Unită Europeană a luat ființă în 1989. După extinderea UE, partidele de stânga din Suedia și Danemarca au fost adăugate în 1998, iar grupul a primit numele pe care-l știm astăzi. Președinții grupului sunt Manon Aubry din Franța și Martin Schirdewan din Germania.
Grupul GUE/NGL are trăsături eurosceptice, dar nu în același mod precum grupul I&D. Scepticismul se manifestă printr-o perspectivă anticapitalistă mai degrabă decât printr-o dorință de suveranitate națională mai mare. Astfel, în timp ce grupul susține o integrare europeană mai profundă, se opune naturii neoliberale actuale a UE. GUE/NGL își propune să promoveze cooperarea între statele membre mai puternice și cele mai slabe. În plus, consideră că ar trebui acordată mai multă atenție mediului înconjurător. Principalele partide ale acestei familii europene sunt Independents 4 Change (Irlanda), Sinn Féin (Irlanda), Vänsterpartiet (Suedia), Partidul Animalelor (Olanda), Die Linke (Germania), Alianța Roșu-Verde (Danemarca).
Membri neafiliați
Nu toți eurodeputații sunt membri ai unui grup politic. În prezent, există 46 de membri neafiliați dintr-o varietate largă de medii politice. Aceștia includ membri ai Mișcării Populiste italiene Cinci Stele și Partidul Comunist Grec.
La fel ca toți ceilalți eurodeputați care nu fac parte din grupuri politice, membrii neafiliați pot depune moțiuni, pot pune întrebări și pot explica votul. Cu toate acestea, există și diferențe între membrii neafiliați și cei din grupuri. De exemplu, cei neafiliați pot participa la Conferința Președinților, dar nu au dreptul de vot acolo. În plus, este mult mai dificil pentru membrii neafiliați să inițieze acțiuni care necesită un număr minim de membri. Singurul român neafiliat este Tudor Ciuhodaru, politician înscris în formațiunea AUR (fără o familie europeană în prezent, fostă membră a ECR).
Cu cine ar putea face Ursula von der Leyen o nouă majoritate și la ce compromisuri ar putea ajunge
În 2019, ea a fost pusă în funcție cu sprijinul partidelor auto-proclamate pro-europene ale UE, ca răspuns împotriva curentului eurosceptic: conservatorii Partidului Popular European, socialiștii de la S&D și grupul liberal Renew. Acest lucru i-a adus doar o majoritate restrânsă: 383 de voturi, puțin peste minimul de 374. Cu extrema dreaptă în ascensiune în întreaga Europă, von der Leyen ar putea avea dificultăți în repetarea acelei victorii și de data aceasta.
Începând cu 10 iunie, von der Leyen va trebui să se apropie de noii aleși europeni pentru a-și asigura voturile lor. "Va fi supusă unei presiuni imense din partea legislativului pentru a câștiga sprijinul acestora", a declarat un oficial UE pentru Politico.
Acest lucru îi limitează spațiul de manevră în timpul celui de-al doilea mandat sau chiar o poate face un personaj "inactiv", a spus un alt oficial al UE pentru sursa citată.
Între timp, criticii săi au început să propună alte nume pentru președintele Comisiei Europene. Unii provin din propriul său partid, având în vedere că aceștia sunt așteptați să dețină majoritatea locurilor în Parlamentul European, cum ar fi președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, sau premierul croat Andrej Plenković.
"Vom intra în discuția despre poziția de top cu von der Leyen ca președinte al Comisiei Europene", a declarat un alt oficial al UE, pentru Politico. "Dacă va mai fi acolo până la capăt, asta este o altă întrebare."
Tot mai impopular în Europa, Pactul Verde, pe care l-a făcut o prioritate în primul său mandat, s-ar putea să nu supraviețuiască. În fața opoziției Partidului Popular European, care îl detestă, și a numeroși șefi de stat și de guvern (printre care și președintele francez Emmanuel Macron, care cere o "pauză"), von der Leyen pare acum să fie înclinată să susțină această viziune. A început chiar să revină timid asupra unora dintre inițiativele sale și, pentru a aplana furia fermierilor europeni, ia în considerare relaxarea constrângerilor ambientale ale Politicii Agricole Comune.
Mai mult ca niciodată, von der Leyen se bazează pe sondaje de opinie. Chiar și în ceea ce privește problema extinderii UE pentru a include Ucraina, pe care a promovat-o cu convingere imediat ce Rusia a invadat-o. Dar față de care nu mai e atât de sigură, mai ales în ceea ce privește accelerarea aderării.
În ceea ce privește șansele unei majorități, dacă aceasta nu ar mai putea fi posibilă cu S&D și Renew, atunci von der Leyen ar fi obligată să se îndrepte către Verzi sau ECR. Însă apare următoarea dilemă - dacă se îndreaptă către verzi, PPE s-ar putea să nu accepte această traiectorie, în schimb ce dacă se îndreaptă către ECR, ar fi în pericol să piardă susținerea S&D și a grupului Renew.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
