Este un triunghi periculos relația copil-părinți-bunici?
Ion-Ovidiu Pânișoară, profesor universitar, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, susține într-un material postat pe performante.ro că relația copil-părinți-bunici poate stârni tensiuni în familie, însă, deși bunicii nu mai văd educația unui copil cu ochi proaspeți, ei investesc, totuși, foarte multă dragoste atât față de proprii copii, cât și față de nepoții lor.
Există deseori situații când părinții sunt nevoiți să ”intervină” în procesul educațional al propriilor copii, pentru a ”repara” acolo unde au intervenit bunicii. Cum ar putea acționa părinții pentru a asigura echilibrul și continuitatea în dezvoltarea propriilor copii?
Pentru început, profesorul Ion-Ovidiu Pânișoară sugerează să se analizeze dacă punctele de vedere diferite între părrinți și bunici se manifestă doar în ceea ce privește educația micuțului sau se manifestă și pe alte planuri, îndemnând părinții să gândească empatic.
”Într-un articol publicat în Medical News Today, Diane Swanbrow îl citează pe Birditt; acest autor a investigat 474 de părinți și copii adulți (cu o vârstă de cel puțin 22 de ani). Subiecții cercetării au relatat că există multiple momente de tensiune între ei și părinții lor privind stilul de viață al copiilor și comportamentul acestora (de la modul în care își gestionează banii până la modul în care își conduc propria familie). Acest lucru se întâmplă deoarece pentru părinți copiii rămân copii (chiar dacă acești copii ajung, la rândul lor, să aibă copii)”, scrie profesorul Pânișoară.
”Din meseria de părinte nu te pensionezi niciodată. Dacă vreți însă să nu mai existe o stare de tensiune permanentă, încercați să realizați o hartă a regulilor privind educația celui mic (notată pe un poster, afișată la vedere, pe hol) unde să acceptați și sugestiile bunicilor, dar unde să puteți trece ceea ce este extrem de important pentru dumneavoastră ca părinți. Vizualizarea unui decalog al regulilor la care s-a ajuns prin negociere și calm ajută deoarece poate să blocheze o izbucnire nervoasă nepotrivită”, consideră profesorul Pânișoară.
După cum afirma Birditt, ”bunicilor le este mai greu să accepte cearta cu proprii copii (părinții micuților)”. Și asta pentru că bunicii ”au investit mai mult în această relație”, și chiar dacă ei ”nu mai văd educația cu ochi proaspeți, investesc multă iubire și este bine să primească la fel de multă” din partea propriilor copii, dar și din partea nepoților, rezultatul fiind un echilibru emoțional bun pentru cel care va deveni și el, la rându-i, adultul de mâine.
Citește mai mult pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News