Epoca interbelică a fost ”strâmb construită”. Daniel Cristea-Enache: Femeile nu aveau drept de vot, primele alegeri libere au fost după 1989
În cadrul emisiunii „De Ce Citim“ de la DC News, criticul literar Daniel Cristea-Enache a vorbit despre limitările perioadei interbelice, în pofida aprecierilor prezente față de epoca anilor ’30.
Criticul literar Daniel Cristea-Enache a vorbit, în cadrul emisiunii „De Ce Citim“ de la DC News, despre limitările perioadei interbelice:
„Minerii nu aveau foarte multe drepturi, dar dacă ne gândim cum stăteau lucrurile, cum se prezenta situația în epoca interbelică când exista o elită financiară a României și largi categorie de populație erau într-o condiție de pauperitate economică și lipsă de drepturi politice, lipsă de drepturi de reprezentare. Să ne gândim numai că, în epoca interbelică, la care noi ne raportăm ca la un model de democrație, femeile nu aveau drept de vot. Femeile au căpătat drept de vot abia după al Doilea Război Mondial.
S-a și spus că primele alegeri libere și universale au avut loc abia după 1989. Era o societate încă strâmb construită și a fi un lider sindical ori un reprezentant al minerilor era ceva greu, erau niște lupte grele de dus“, a precizat criticul literar Daniel Cristea-Enache.
Bucureștiul interbelic apărea în documentarele britanice
Bucureştiul interbelic, denumit şi micul Paris, a fost filmat în anul 1930 de o echipă de filmare britanică:
„Silueta unei doamne care se uită pe geam, ea iese din cadru, acoperișurile din București sunt văzute prin fereastră. Pe un drum principal, clădiri mari, mașini, două statui, oameni din viaţa de zi cu zi, caii de vară și de vagoane, clădiri moderne, două femei într-un vagon. Un om echilibrează două coșuri mari de fructe pe umeri, el le pune în jos pe trotuar, vânzătorul le cântărește pe scări de modă veche. O fată vine și gustă strugurii. Clădiri moderne, din unghiuri diferite, un tramvai în mișcare. O femeie care transportă un coș plin de flori pe cap. O biserică văzută din exterior, picturi ale sfinţilor, antichități. O colecție de covoare lucrate manual, agățate afară. Un om cu o cutie muzicală. Piaţa, un stand de tricouri brodate.
Clienții care se opresc să se uite. Îi urmărim în centrul orașului, o stradă aglomerată, mulți pietoni. Magazine pe ambele părți. O mașină. Un polițist. Un autobuz. O clădire octogonală decorată cu stâlpi în față, cu vedere spre o grădină, copii care vând ziare, două femei văzute din spate, un alt bărbat cu coșuri de fructe de pe umeri. Cafenea, oamenii stau afară, palatul regelui, gardienii în marș pe stradă. Curăţătorii de pantofi. Marele parc, fântână într-un iaz, pește“, spuneau britanicii acum aproape un secol.
VEZI ȘI - Bucureștiul interbelic, filmat în 1930. Cum arăta 'Micul Paris'
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News