DeCeNews vă prezintă o rubrică săptâmânală destinată celor care doresc să-şi rezolve problemele de sănătate prin metode specifice terapiilor complementare, să-şi echilibreze organismul la toate nivelele, sau pur şi simplu doresc să se regăsească pe sine, acesta fiind şi scopul aplicăţiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs.

Anul trecut am cunoscut pe cineva care mi-a istorisit un lucru ciudat: a fost bolnav de multe ori in ultimii ani, si de cate ori se vindeca de cate o boala incepea sa ii mearga prost in viata. Mi s-a parut un punct de vedere destul de fatalist asupra propriei existente, si, de ce sa nu recunosc, am considerat ca este o persoana foarte subiectiva in relatari. Continuand discutia am avut ocazia sa constat ca gresisem. Ascultand cu atentie ce imi relata persoana respectiva am constatat ca intr-adevar avea dreptate, a trait o viata foarte chinuita in care au alternat tot felul de evenimente nefaste.

Mi-am pus problema: oare de ce? De ce o persoana care traieste in conditii asemanatoare cu ceilalti membrii ai societatii, s-a nascut intr-o familie normala, a avut conditii materiale bune, indrumare din partea familiei, a mers la scoala, a avut prieteni... nu are o viata la fel de buna ca a lor?

Cu mare interes am continuat discutia, afland ca este singurul copil la parinti, si acestia au avut intotdeauna un nivel foarte inalt de asteptari de la el. In adolescenta au inceput sa apara si alte probleme, in sensul ca relatia a inceput sa fie tensionata, aparand excesele de ambele parti. In perioada in care stateam de vorba problemele in relatie erau foarte mari si cunoscutului meu ii mergea parca mai prost ca intotdeauna.

L-am intrebat daca a luat in consideratie posibilitatea de a isi ierta parintii. S-a schimbat la fata raspunzandu-mi ca nu are pentru ce sa ii ierte, si ca asta nu ar folosi la nimic oricum. In acel moment m-am gandit ca iertarea nu are si nu poate avea vre-o logica, ci poate avea de-a face numai cu iubirea si i-am comunicat acest lucru.

Peste cateva saptamani m-a sunat. Mi-a spus ca s-a hotarat sa ii ierte, si-au spus ce fusese de spus, dupa care se impacasera. La doua zile dupa aceste evenimente febra i-a cedat si a inceput sa se simta bine. Saptamana trecuta am aflat ca a reusit sa isi refaca viata. Pentru prima data am auzit ca este sanatos si fericit. Asta m-a facut sa ma gandesc ca in relatiile interumane logica tine mai degraba de interese decat de buna intelegere si ca sa poti sa traiesti in seninatate si armonie cu ceilalti trebuie sa inveti sa ierti... In fond nu traim o vesnicie si de ce sa fim toata viata suparati?

Va propun sa exersati atitudinea de a ierta. Faceti un exercitiu care este simplu dar nu este usor: scrieti pe o hartie numele tuturor persoanelor pe care sunteti suparati alaturi de motivul supararii. Faceti acest lucru in mod foarte sincer, fara menajamente. Nu uitati sa va ganditi daca nu cumva aveti astfel de situatii cu persoanele foarte apropiate (situatii pe care poate a fost nevoie sa le reprimati adanc in strafundul sufletului!). Incercati apoi sa ii intelegeti pe ceilalti daca nu cumva au avut motivele lor pentru ce au facut. Nu conteaza daca nu veti reusi cu toti cei de pe lista, suntem oameni, nu putem reusi totul perfect. Incercati sa aveti macar deschidere pentru acele situatii in care nu puteti ierta. Aceasta va va aduce multa liniste in suflet.

Citește și:

Emoții care ne pot vindeca – Resetarea motivațiilor

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News