Designerul Eli Lăslean a vorbit despre cea mai grea zi din viața ei: cea în care și-a pierdut soțul. Era alături de el, când s-a întâmplat tragedia.

"În fiecare an de după 1998, pe 17 iunie, inima mea se strânge și retrăiesc durerea acelei zile îngrozitoare… Eram o familie tare frumoasă, ne iubeam, ne căsătoriserăm în ultimul an de facultate, în 1980, la Timișoara. El inginer, absolvent de Politehnică, eu economistă, absolventă de Științe Economice. Aveam un copil frumos, care urma să dea examenul de treaptă pentru intrarea la liceu, iar brandul ELLIS - creația mea - era înfloritor. Aveam 25 de angajați și peste 20 de magazine în zona de retail din toată țară, unde distribuiam hainele produse de noi la Arad.

Soliciatarea era mare, colecțiile ELLIS se vindeau foarte bine și nu puteam face față comenzilor. Chiar a fost un moment emoționant când una dintre clientele noastre a plecat cu lacrimi în ochi când nu i-am putut vinde un anumit model …Aasta ne-a impresionat maxim și am luat decizia să mergem la București unde se desfășura în acea perioada un târg de profil și să mai cumpărăm încă două mașini de cusut, să producem pentru acel magazin din Baia Mare care dorea marfă mai multă. A fost propunerea lui Adi, soțul meu, care era cel mai devotat partener pe care mi l-am putut imagina, cel mai inteligent, dar și cel mare admirator al meu. Era tare mândru de ceea ce reușisem să facem împreună.

În acea zi, după masă, am pornit spre București, mergeam ținându-ne de mâna în mașina condusă de el, făceam planuri, ca de obicei, când plecam la drum pentru aprovizionare… și el îmi spunea: "Acesta e ultimul nostru drum spre București, o să stăm mai mult pe acasă, să fim împreună cu fiul nostru", care avea 15 ani și pe care l-am lăsat mai mult în grijă bunicilor, "rămânem la dimensiunea acesta a firmei ca să avem timp și pentru noi, să putem să ne relaxăm, să plecăm în vacanțe”, iar eu, care eram foarte obosită, avusesem o zi plină, îl întreb: "Ok , dar cât mai durează până ajungem în București? Pentru că sunt tare obosită. ” El îmi răspunde: "Mai avem o ora până la Vâlcea, încă o oră până la Pitești și la ora 10 suntem în București, dacă nu se întâmplă ceva …”

"Eram parcă într-un film"

A urmat un moment de liniște, noi eram într-o depășire, pe Valea Oltului, și eu văd în fața mea cum apare coama  unui  tir de după o curbă și care vine spre noi. Eram parcă într-un film. Întorc capul spre dreapta, să văd dacă depășim mașina pe care o aveam lateral, și, în momentul acela, un zgomot cumplit, o bubuitură se aude. Întorc capul spre soțul meu și îl văd cu capul căzut și un fir de sânge curgându-i din gură, ca în filmele de groază. Parbrizul mașinii fusese făcut zob, iar eu m-am ridicat și, scoțând capul prin parbrizul spart, am strigat cât am putut de tare: "Ajutooor!".

Se opriseră toate mașinile și, cu greu,  l-au scos pe soțul meu din mașină. Cineva s-a oferit să ne transporte la Spitalul din Vâlcea - îi sunt recunoscătoare acelui domn. A urmat transportul cu o Ambulanță la Spitalul Bagdazar din București, iar a două zi dimineață a fost operația prin care soțului meu i s-a extirpat o bucată din creier. Îi sunt recunoscătoare domnului Dr. Gorgan cât și întregului colectiv al Spitalului Bagdazar pentru implicare și dorința de a-l salva.

"L-am pierdut în ziua în care îl iubeam cel mai mult"

A urmat o comă în care eu așteptam în fiecare clipă să se trezească. Doctorii îmi spuneau  "sufletul lui este între cer și pământ, rugați-va!”… și m-am rugat … dar distrugerea era prea gravă și niciun semn de revenire. Între timp, Marius, fiul nostru a dat examenul de admitere la liceu, a intrat pe primele locuri și a întrebat, firesc, "unde e tată?”… să vadă victoria lui. El nu știa despre tragicul accident și de abia după aceea l-am dus la București să-l vadă pe tata.

Au fost încercări disperate de a-l salva. Am reușit să-l transport în Ungaria, la Szeged, unde, în 12 Octombrie 1998,  a plecat definitiv la ceruri. A fost cumplit, o durere care nu se poate exprima. Avea 43 de ani și ne iubeam ca-n prima zi. Cred că l-am pierdut în ziua în care îl iubeam cel mai mult", a povestit Eli Lăslean, într-un interviu pentru ciao.ro>>

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News