"Vreau să vă povestesc ce mi s-a întâmplat astăzi. Dar mai întâi să vă spun câteva lucruri "basic" despre mine. Sunt un adolescent obişnuit din Craiova . Studiez la un liceu cu profil militar şi am 18 ani.

5 august 2020. Sunt singur în gara din Braşov. După ce mi-am procurat biletul de tren cu destinația Predeal (unde eram cazat în momentul acela cu nişte prieteni) am mers spre linia 1 prin subteran. Nu m-am aşezat pe băncile de lângă linia de tren, fiindcă era soare. M-am rezemat de balustrada scărilor pe unde urcasem pentru linia 1. Nu era absolut nimeni pe o rază de 20 de metri de mine.

Iar acum începe problema. Stăteam şi mă uitam cum mi se închide telefonul fiindcă nu aveam baterie. În acest moment, aud o voce din spate, în josul scărilor, în fața băii cu plată. Un băiat brunețel (maxim 20 de ani) strigă la o doamnă (care lucra la baia aceea, era 1.5 lei intrarea şi doamna era de serviciu) pe un ton impertiv şi nesimțit: "Vino, fă, mai repede!". Am tăcut din gură şi i-am văzut cum intră amândoi în spatele uşii de la baie. Având în vedere că nu aveam ce face, spre ruşinea mea, am ascultat ce vorbeau în spatele uşii: (A-doamna de serviciu , B-băiatul brunețel)

A: Ce faci cu telefonul ăsta?! a spus mirată .

B: L-am luat de la doamna bătrână când..(aici nu am înțeles)

A: Vai Doamne! Să nu te prindă cineva!

B: Am grijă.", a scris Alex Beleuzu pe Facebook. 

Nimeni nu a sunat la Poliţie

"Aici deja mă panicasem puțin, fiindcă îmi dădusem seama că este vorba despre un hoț de buzunare. Îmi scot telefonul să sun la poliție, dar nu aveam baterie. Între timp, băiatul a venit cu o geantă de damă în mână şi a intrat într-o cabină (probabil ca să controleze ce era în geantă). Am zis că nu pot să las aşa ceva să se întâmple. Am mers (prima dată) la o fată. I-am explicat situația şi i-am spus că am nevoie să sun la poliție. A mers 10 metri cu mine şi după s-a întors la banca pe care stătea.Am zis că poate sună la poliție. I-am făcut semn dacă a sunat, iar ea flutură degetul cu subînțeles negativ. M-am întrebat de ce nu, dar ştiam faptul că nu am timp de pierdut.

A doua oară am mers repede în gară, uitându-mă după un agent sau ofițer de poliție. Surprinzător, nu era niciunul. A treia oară am mers la un controlor de tren, m-am prezentat (i-am spus că sunt elev militar şi i-am arătat legitimația care susținea acest fapt) şi i-am spus că există un furt în desfăşurare. Acesta mi-a spus blând să merg la casa de bilete pentru a anunța de acolo poliţia. Zis şi făcut.

Am mers la casa de bilete. M-am îndreptat spre ghişeu (parcă 3 sau 4), iar doamna de acolo mi-a făcut semn (nervoasă) spre altă casă. Şi la fel: m-am prezentat, i-am arătat legitimația şi am rugat-o frumos să sune la poliție. Ce mi-a transmis ea în acel moment? "Da' ce treabă am eu? Du-te afară şi sună tu! Am treabă acum.". În acest moment deja m-am enervat şi supărat, în acelaşi timp. "Cu ce o deranjam pe doamna de la ghişeu dacă anunța poliția?", m-am întrebat în gând. Am mai fost la trei persoane şi toate (sunt sigur) m-au luat de nebun.", a mai scris elevul. 

"Fenomenal. Toată lumea te cataloghează ca deranjat mintal"

"Atunci mi-am luat inima în dinți (deja eram nervos) şi m-am dus la doamna de serviciu la baie, care deja şi-a dat seama că vreau să sun la poliție.(A- Eu, B-doamna de serviciu):

A- Bună ziua!

B- Bună ziua!

A- M.Ap.N!, în timp ce îi arătam legitimația. Aici m-am gândit să mă prezint într-un aşa fel încât să se dea de gol.

Ce ați vorbit cu băiatul brunețel în spatele uşii de la baie?

B- Ce băiat,dom'le?(se făcea că nu ştie)

A- Nu vorbeați despre un IPhone al unei doamne în vârstă şi o geantă de damă?

B- (aici îi s-au mărit ochii şi pupilele, în frică) Du-te dom'le de aici că eşti nebun!

A- Doamnă, sunt militar (nu i-am spus că sunt elev fiindcă nu s-ar mai fi speriat), nu am cum să fiu nebun. Spuneți-mi unde este acel băiat.

B- Doamneee! A înnebunit lumea , Doamne!

După ce s-a făcut că nu ştie nimic, nu mi-a arătat unde este. Probabil încă în baie, m-am gândit eu. Pentru două secunde am vrut să intru în baie, fiindcă văzusem cabina în care se afla. Dar, în ciuda nervilor, am conştientizat faptul că era foarte posibil ca individul să poarte o armă albă asupra lui. M-am întors în gară în speranţa că o să iasă de acolo şi o să încerce să plece. În acel moment am văzut-o pe doamna de serviciu cum a ieşit în fața gării. Aceasta nu m-a observat şi am mers după ea. S-a dus la intrarea într-o mini-sală de jocuri de noroc (cred că asta era, era în fața gării pe dreapta), la doi bărbați bine făcuți şi le-a spus ceva.

În acel moment s-au ridicat de pe peretele de care erau rezemați şi s-au uitat, revoltați, în jurul lor. Aici, vă spun sincer, m-am speriat rău de tot. Era ora 18.45, iar trenul meu pleca la 18.52. Luasem în considerare şi opțiunea de a pleca cu cel de 20:15 din Braşov. Dar după ce am văzut asta, mi-am dat seama că este furt organizat. Aproape am fugit spre tren.

Întâmplarea asta mi-a deschis ochii. Încep să-mi pierd încrederea în popor. De ce, din aproximativ 6-7 oameni, nici unul nu s-a deranjat să scoată telefonul ca să sune la poliție? De ce toți m-au luat de nebun, în timp ce le-am şi arătat că fac parte dintr-un sistem? Efectiv ne fură pe față, putea să fie victimă oricare dintre acei oameni pe care i-am "deranjat". Vrei să faci o faptă bună şi toată lumea te cataloghează "deranjat mintal". Fenomenal!", a conchis Alex Beleuzu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News