Mesajul postat acum cinci zile de Josep Borell, șeful Serviciului de Acțiune Externă al UE nu este doar ironic, așa cum a fost interpretat, ci este o declarație de război.  

Vladimir Putin are o imagine de dictator sângeros, care își aruncă țara în război, pentru a mobiliza sentimentele patriotice ale rușilor și pentru a justifica sărăcia, lipsa democrației, crimele politice. Este corect, dar el nu este singur. Nu este în situația lui Ceaușescu, un dictator care se baza pe aparatul represiv care îl ținea la putere, dar nu împărțea cu acesta beneficiile guvernării.

Aparatul represiv al regimului Putin este intricat în aparatul extractiv, sau mai pe șleau spus afaceriștii sunt kaghebiști, fesebiștii controlează afaceri, liderii militari au averi construite din corupție, au beneficii uriașe din partea regimului, la care nici nu visau activiștii ori generalii lui Ceaușescu, miluiți cu câte un apartament la bloc, un televizor color și o mașină de serviciu.

Clasa conducătoare din Rusia, aparatul securisto-militaro-oligarhic l-a ținut pe Putin la putere pentru că el a servit interesele noii nomenclaturi, după căderea comunismului, nu pentru că noul dictator îi ținea în strânsoarea unui pumn de fier. Dovadă că și-au permis și un spectacol de balet pseudo-democratic, rotindu-l pe Medvedev cu Putin, pentru un mandat, risc pe care nu și l-ar fi asumat niciun dictator zdravăn la cap, de unul singur. Iar Putin a mai funcționat ani buni după rocadă, spre beneficiul acelorași grupări.

Declarație de război pentru aparatul extractivo-represiv al lui Putin

Mesajul postat acum cinci zile de Josep Borell, șeful Serviciului de Acțiune Externă al UE nu este doar ironic, așa cum a fost interpretat, ci este o declarație de război.

”No more:Shopping in #Milano;Partying in #SaintTropez;Diamonds in #Antwerp This is a first step;#WeStandUnited”, a scris Josep Borell pe contul său de Twitter. S-au dus sesiunile de shopping în Milano, petrecerile din SaintTropez, diamantele cumpărate de la Antwerp. Familiile fesebiștilor lui Putin, care își trimiteau copii la școli helvete vor trebui să învețe la Magnitogorsk.

Clasa de loisir susținută de aparatul extractivo-represiv al regimului Putin se va uita pe internet la yachturile confiscate în porturile Mediteranei, va admira paradele de modă doar pe Fashion Channel,  și va folosi miliardele din Banca Rusiei ca hârtie igienică.

Asta ar fi marea lovitură pe care o poate da Vestul, iar lumea civilizată s-a arătat decisă să lupte, lucrurile fiind tranșate când până și marii dependenți ai Moscovei au decis blocarea codurilor SWIFT.

Malvinele-Falkland, lecție pentru Moscova

Puterea de la Moscova, atât cea militară, cât mai ales cea securisto-economică, nu crede în lacrimi, cum zicea titlul unui film. Putin nu le mai e de folos acestora: imaginea externă nu va putea fi reparată în veci, războiul, chiar dacă Putin face praf Ucraina, este pierdut. Rezistența eroică a lui Zelenski l-a înfrânt lui Putin.

Bluful nu a ținut.

În 1982, junta militară din Argentina a ocupat Insulele Falkland, mizând pe lipsa de ripostă a Angliei, care se temea de costurile unui război la 7000 de kilometric depărtare. Și pe bună-voința Statelor Unite, care tocmai îl lăudaseră pe dictatorul Leopoldo Galtieri pentru anti-comunismul regimului său.

Greșeli, la fel ca greșelile lui Putin. Margaret Thatcher a intrat în istorie, așa cum intră astăzi Zelenski, iar SUA a sprijinit Marea Britanie, logistic și cu informații, ajutând-o să câștige câteva bătălii, până când economia Argentinei nu a mai putut suporta efortul militar și s-a retras din insule.

La două săptămâni după înfrângere, Galtieri a fost alungat de la putere, iar în Argentina a început tranziția către democrație.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News