Departamentul de educație a Statelor Unite ale Americii (2003) observă că unii tineri nu au învățat că – de fiecare dată – succesul școlar are nevoie de timp și de efort susținut. Profilul nativului digital (despre care am vorbit aici) și nu numai trimite spre un alt tip de elevi cu care cadrele didactice se obișnuiesc mai greu și cărora școala nu le oferă un traseu de dezvoltare potrivit. Cercetarea amintită punea în evidență faptul că tinerii respectivi sunt obișnuiți să primească totul imediat/atunci când doresc și fără să depună un efort prea mare în acest sens. Este rolul educatorului să le demonstreze că nu numai în școală, ci și în viața de zi cu zi ei pot afla lucruri valoroase din activități care nu sunt nici distractive și nici ușoare. Iată de ce profesorul trebuie să se asigure că nu predă doar o materie anume, ci și o cultură a învățării.

Citește și: Semne care îți arată că ai un copil stresat

Iar perspectiva amintită mai sus nu este deloc una singulară. Twenge și Kasser (apud Chee, 2013) au întreprins un studiu care a concluzionat că în mod comparativ cu generațiile anterioare tinerii de astăzi sunt mult mai centrați pe obținerea unor sume mari de bani și a unor lucruri frumoase, dar mult mai puțin doritori să muncească din greu pentru a le obține. Analizând literaratura de specialitate la rândul său Kirkland-Harris observă că deși se așteaptă să câștige salarii mai mari în comparație cu părinții lor tinerii nu sunt dispuși să-și sacrifice sănătatea și timpul liber chiar și în schimbul unor sume atractive. Nu în ultimul rând putem observa la tinerii de astăzi ceea ce Edward Hess considera un adevărat obstacol în calea unei dezvoltări armonioase: automulțumirea. Generațiile de astăzi experimentează mult mai rapid automulțumirea ceea ce înseamnă să rămânem la o învățare primară, să respingem automat orice noi provocări și idei noi.

Citește și: Forța magică a curiozității

De unde pleacă acest evantai de tendințe? Nu cumva ceva din educația modernă este dacă nu un declanșator măcar un dinamizator al procesului? Prima atenționare îi privește pe părinți: așa cum spune Pincus – trebuie să ne învățăm să nu mai preluăm din efortul și din consecințele acțiunilor copiilor noștri. Ei trebuie să învețe că sunt responsabili și ceea ce fac, dar și ceea ce NU FAC sunt aspecte care produc consecințe naturale. Greșeala este când deresponsabilizăm copiii și le oferim un mediu în care niciodată greșelile nu se plătesc.

Citește continuarea pe performante.ro 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News