Data publicării: 19.03.2021 19:42

Echinocțiul de primăvară. Ce înseamnă și de ce are loc

Autor: Ioan-Radu Gava | Categorie: Stiri

Echinocțiul de primăvară. Ce înseamnă și de ce are loc / Foto cu caracter ilustrativ: Pixabay

Echinocţiul de primăvară de anul acesta are loc sâmbătă, 20 martie, la ora 11:37 și reprezintă începutul primăverii astronomice în emisfera nordică.

De două ori pe an, ziua și noaptea au aproximativ aceeași durată, atât în emisfera sudică, cât și în cea nordică. Acest fenomen poartă numele de echinocțiu (sau echinox) și provine din cuvintele latine „aequus” (egal) și „nox” (noapte). În 2021, echinocțiul de primăvară va avea loc pe 20 martie, iar echinoxul de toamnă în 22 septembrie.

Ce provoacă echinocțiul?

Pământul orbitează în jurul soarelui, cu o înclinare de aproximativ 23,5 grade. Aceasta înseamnă că diferite părți ale planetei noastre primesc mai mult sau mai puțin din radiația solară în diferite perioade ale anului, în funcție de poziția Terrei pe orbită.

Pentru toate țările de pe glob, soarele răsare în est și apune în vest. Totuși, soarele pare să se mute în nord pentru jumătate din an și în sud pentru cealaltă jumătate, în funcție de locul în care vă aflați. Prin iulie, în emisfera nordică sunt perioade mai lungi de lumină (durata zilei este mai mare), în timp ce în emisfera sudică sunt mult mai scurte. În decembrie se întâmplă contrariul, ziua are mai multe ore în emisfera sudică și mai puține în emisfera nordică.

De două ori pe an, în martie și septembrie, înclinarea planetei noastre se aliniază cu orbita sa în jurul soarelui, iar Pământul nu pare să se încline în raport cu soarele, potrivit National Oceanic and Atmospheric Association (NOAA) din SUA.

În această perioadă a anului, soarele se află direct deasupra ecuatorului și ambele emisfere primesc aceleași ore de lumină de zi și de noapte. În aceste momente, linia care împarte noaptea și ziua, numită terminator, „linia gri” sau „zona crepusculară”, împarte pământul și trece prin polii nord și sud.

Este egală ziua cu noaptea de echinocțiu?

Cu toate acestea, ziua și noaptea nu sunt încă exact egale în timpul unui echinocțiu, deși sunt foarte aproape.

În timpul unui echinox, Pământul primește câteva minute suplimentare de lumină. Acest lucru se datorează faptului că răsăritul soarelui are loc atunci când vârful soarelui se întinde peste orizont, iar apusul este definit ca momentul în care cealaltă margine a soarelui dispare sub orizont.

Și pentru că soarele este mai degrabă un disc decât o sursă punctuală de lumină, Pământul dispune de câteva minute suplimentare de lumină în timpul unui echinocțiu.

De asemenea, atmosfera refractă lumina soarelui care continuă să ajungă pe Pământul „pe timp de noapte” pentru o perioadă scurtă, chiar și după ce soarele a dispărut sub orizont.

„De echinox și câteva zile înainte și după, lungimea zilei va varia de la aproximativ 12 ore și 6 minute și jumătate la ecuator, la 12 ore și 8 minute la 30 de grade latitudine, respectiv la 12 ore și 16 minute la 60 de grade latitudine”, potrivit Serviciului Național Meteorologic din SUA.

De ce echinocțiul de primăvară sau toamnă nu are dată fixă

Pe de altă parte, așa-numitul echilux („lumină egală”) este termenul care definește atunci când ziua și noaptea sunt exact egale. Din cauza modului în care sunt definite răsăritul și apusul soarelui, echilux-ul are loc cu câteva zile înainte de echinocțiul de primăvară și câteva zile după echinoxul de toamnă, potrivit Live Scence.

Echinocțiile nu au loc în aceeași zi în fiecare an. Se întâmplă în jurul datei de 20 martie, respectiv 23 septembrie. Așa cum am menționat mai sus, în 2021, cel de primăvară va cădea pe 20 martie, iar cel de toamnă în 22 septembrie.

Data este schimbătoare deoarece un an de pe Terra nu durează fix 365 de zile. Există un sfert de zi în plus (respectiv 6 ore) care se adună în fiecare an, ceea ce determină schimbarea datei echinocțiului. Din cauza acestui surplus de ore, la fiecare patru ani avem și câte un an bisect (de 366 de zile). Orientarea planetei spre soare este, de asemenea, în continuă schimbare, modificând momentul echinoxului.

Echinocțiul marchează începutul astronomic al primăverii sau toamnei

În funcție de emisferă, echinocțiile marchează începutul astronomic al primăverii sau toamnei. Totuși, începutul meteorologic al acestor anotimpuri este 1 martie și 1 septembrie.

În emisfera nordică, echinoxul din martie anunță începutul primăverii și este denumit echinocțiul de primăvară sau vernal (din latinescu „ver” care însemană primăvară). În același timp, în emisfera sudică începe toamna.

Echinocțiile nu au loc doar pe Pământ. În realitate, sunt pe fiecare planetă din sistemul solar atunci când orbita și înclinarea planetei față de soare facea ca ambele emisfere să primească cam aceeași cantitate de lumină.

Echinocțiul este urmărit de mii de ani

Oamenii urmăresc mișcările soarelui de mii de ani, încorporând adesea echinocțiile în tradițiile culturale și religioase. Pentru multe civilizații antice aceste schimbări solare nu au dictat doar începutul anotimpurilor, ci și când să planteze și să recolteze culturi.

În Japonia, ambele echinoxuri sunt sărbători legale recunoscute în mod tradițional ca o zi de amintire și venerare a strămoșilor și celor dragi care au murit.

Totodată, multe monumente antice au fost ridicate pentru a marca echinoxul. De exemplu, în timpul unui echinocțiu la complexul templului hindus Angkor Wat din Cambodgia, soarele răsare direct deasupra templului central. Construit între 1113 și 1150, complexul este cel mai mare monument religios din lume. În 1976, oamenii de știință au publicat o cercetare în revista Science despre legătura astronomică dintre arhitectura sa și evenimentele cerești.

Templul mayaș din Chichén Itzá, Mexic, cunoscut sub numele de Templul lui Kukulcan (sau El Castillo), este dedicat unui zeu șarpe. În timpul echinoxului, lumina face să pară ca și cum un șarpe coboară pe partea templului, călătorind în lumea de dincolo, precizează Descoperă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News