E posibil, cu adevărat, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Cariera, mai presus decât căsnicia? Ce spune Biblia? Pastor Iosua Faur: Cum putem să iubim o maşină mai mult decât un om?
Autor: Liana Ganea | Publicat pe: 26 sep 2022, 11:38
WhatsApp
Colaj: Freepik, Iosua Faur, Facebook
Colaj: Freepik, Iosua Faur, Facebook
Lecţia de iubire vine, în această săptămână, de la pastorul Iosua Faur.

“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!” – asta ne învaţă Cartea Sfântă. Este mesajul care se repetă, sub o formă sau alta, în mai toate capitolele şi, aşa cum bine spune şi Iosua Faur, pastorul Bisericii Baptiste Sfânta Treime din Brăila, aceasta şi “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeu cu tot ceea ce eşti tu” însumează toate cele 10 porunci laolaltă. “Dacă spui că-l iubeşti pe Dumnezeu dar nu-ţi iubeşti aproapele, de fapt iubeşti un Dumnezeu fals” – mai spune tânărul păstor.

Mă întreba cineva în acest weekend: "cum adică, mă, să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Eu n-aş putea să fac asta! Sunt creştin, îl iubesc pe Dumnezeu, mă rog, citesc Biblia dar... uneori nu prea pot să-mi iubesc, pe bune, prietenii, tovarăşii de vorbă, colegii de muncă sau vecinii ca pe mine însumi! Am şi eu priorităţile mele, dacă eu nu-mi port mie de grijă, atunci cine? Nu vreau să depind de nimeni şi nici alţii n-ar trebui să depindă de mine." Cum spui unui astfel de "creştin" că gândeşte strâmb, că degeaba deschide Scriptura dacă nu pricepe mesajul, atât de clar, care apare aproape în fiecare pagină: iubindu-i pe alţii îl iubim pe Dumnezeu. Şi tot atât de limpede şi de frumos ni se spune că "Dumnezeu este iubire."

Pastorul Iosua Faur, liderul BBST Brăila, vine cu lămuriri: “Iisus defineşte datoria şi mandatul oricărui om, mai ales al celui creştin, cu un singur cuvânt. Şi acela e Dragoste. În Marcu 12, Iisus defineşte creştinismul ca o “religie a dragostei”. Oare nu a arătat Iisus lucrul acesta, în viaţa lui, ca nimeni altcineva? Şi nu doar că a arătat-o, dar numai despre asta a vorbit. A folosit cuvinte ca să atragă atenţia a ceea ce înseamnă Dragostea. Iisus cere de la oricine să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea. Vedeţi cât de exclusivistă este chemarea aceasta? Nu de puţine ori am fost întrebat de cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu: de ce creştinismul biblic pe care voi îl promovaţi e atât de exclusivist? De ce doar Dumnezeu? De ce numai pe El? De ce totul trebuie să fie doar îndreptat spre Dumnezeu? Am un răspuns: oare faptul că El este singurul izvor al fericirii adevărate, oare faptul că ai fost creat de El pentru El şi că sufletul tău nu se linişteşte şi nu-şi găseşte odihna până când nu-L cunoaşte pe Dumnezeu, oare toate aceste motive nu sunt suficiente încât să nu te lase să-ţi risipeşti fiinţa şi dragostea pe alte lucruri şi-n alte părţi?"

Ce spune Biblia despre Iubire?

„Dar Eu vă spun: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri. [...] Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii? Şi dacă îmbrăţişaţi cu dragoste numai pe fraţii voştri, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare păgânii nu fac la fel?” Matei 5:44-48. Asta spune Biblia, printre multe alte pasaje, despre dragostea faţă de aproape.

Şi totuşi, de ce ni se pare că e atât de greu de aplicat în viaţa de zi cu zi, în relaţiile noastre, în casele noastre? Pentru unii, e o adevărată corvoadă să-şi ceară iertare pentru răul făcut, darămite să ofere iubire unuia care nu-i oferă nimic la schimb. Câţi n-am auzit în jur - "şi mie ce-mi iese la faza asta? Ok, îl iubesc pe Dumnezeu, iubesc vecinii, iubesc colegii, îmi iubesc duşmanii, întorc obrazul, îi iert pe nesimţiţi dar cu ce câştig?" Eu cred că aia numai dragoste nu e! E amor propriu, e dragoste pentru confort, e preocupare de sine, nicidecum grijă de semeni. Nici măcar "omenie" nu se poate numi. Am observat că dorinţa multora este ca ceilalți să se schimbe. Simțim că este greu să iubim pe unii așa cum sunt și credem că nu-i nimic greşit să ne dorim ca ei să fie altfel. E încă o dovadă că, de multe ori, suntem mai preocupaţi de fericirea noastră decât de dragostea pentru ceilalți."Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. (Luca 6:35)" Încă un verset revelator. Dar cine mai dă cu împrumut fără să aştepte ceva la schimb? Ba, mai mult, creşte dobânda în urma mâinilor care dau şi ameninţarea deasupra capului celui care ia.

De ce o dragoste exclusivă?

"Am avut săptămâna trecută, aici, în biserică,  o imagine a dragostei în căsătorie. Vreau să vă întreb: care soţ normal sau care soţie normală intră-n căsătorie şi spune – Dar de ce mi se cere ca dragostea mea să fie doar pentru soţ, doar pentru soţie? Păi nu-i normal? Adică... trebuie să explicăm asta? Eu n-am mai auzit o predică la o nuntă în care trebuie să faci să înţeleagă pe mire că trebuie să iubească numai pe mireasă şi mireasa doar pe mire! E elementar, nu? Cum să zici că eşti un soţ bun, dar tu iubeşti şi pe alte femei la fel cum o iubeşti pe soţia ta? Ai distrus acea căsnicie! Cum să spui – “noi n-avem o relaţie exclusivistă”? Sau “noi avem o relaţie în care includem pe toată lumea”. N-ai cum aşa ceva! Aia nu-i căsătorie. E orice altceva, sunt tot felul de deformaţii şi malformaţii. La fel este şi cu Dumnezeu. Nimeni altcineva nu are drepturi mai legitime decât El, Creatorul nostru, să-ţi ceară să-L iubeşti numai în felul acesta. De fapt, ăsta este rezumatul tuturor cerinţelor Bibliei: să păzeşti poruncile Lui, să umbli pe căile Lui şi să-L iubeşti" explică pastorul Iosua în predica de ieri.

"Să nu confundăm dragostea de Dumnezeu cu emoţii, cu sentimente. Sigur că ele trebuie să fie acolo, dar să nu încurcăm dragostea faţă de Dumnezeu cu o simplă senzaţie interioară, subiectivă. Nu! Dragostea pentru Dumnezeu este, în primul rând, dedicare completă. E o alegere conştientă pe care o faci în fiecare zi. Sentimentele sunt şi ele acolo, dar dragostea pentru Dumnezeu este mai mult decât atât. Cuprinde respectul nostru, încrederea noastră şi bucuria întregii noastre fiinţe. Iar lipsa iubirii faţă de Dumnezeu este, de fapt, definiţia păcatului. Şi, foarte important, dragostea pentru Dumnezeu trebuie să fie însoţită întotdeauna de dragostea pentru cei creaţi în asemănare cu Dumnezeu. Nu poţi să spui că-L iubeşti pe Dumnezeu şi că trăieşti pentru slava Lui dacă tu n-ai nicio treabă cu oamenii din jurul tău şi nu-i iubeşti pe cei de lângă tine. Înţelegeţi de ce în biserica creştină nu există rasism? Cum să urăşti pe cineva după etnia lui, după culoarea pielii lui? Cum să stai departe de cineva, să ai prejudecăţi false despre cineva care, indiferent de culoare, de mediul din care vine sau grupul etnic din care face parte, este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu?" a mai spus acesta.

"Cum să iubim casa şi cariera mai mult decât pe cel de lângă noi?"

În Ioan 4:20-21 găsim: “Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” și urăște pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubește pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?“ La fel, „Cine nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.” - 1. Ioan 4:8. Doar dacă-L iubeşti pe Dumnezeu, poţi să-ţi iubeşti aproapele.

"Vă întreb... cum putem să iubim o maşină mai mult decât un om? Cum putem să ne iubim casa mai mult decât pe tovarăşul nostru? Cum putem să ne iubim cariera şi visurile noastre mai mult decât pe cei pe care-i avem în jur? Mulţi dintre noi aşa trăim. Sunt mai importante gândurile noastre, planurile noastre şi acordăm mai mult timp locului de muncă, scopurilor noastre decât bisericii, care-i clădită nu din piatră, ci din... oameni, oameni creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Acum, ce-i drept, dragostea faţă de aproapele meu poate să fie una superficială şi nesemnificativă dacă-i ruptă de dragostea faţă de Dumnezeu. De exemplu, sunt oameni extraordinari care n-au nicio treabă cu Dumnezeu, care-s atei sau agnostici, poate, care pun la-ndoială totul şi care arată o moralitate şi-o generozitate faţă de alţii incredibilă! Dar, cu toate acestea, în “economia” lui Dumnezeu şi din perspectiva Lui e o dragoste slabă. Spunea apostolul Pavel în Corinteni13:4-8: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plin de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu cauta folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.”  

Să ne cercetăm, aşadar! Este viaţa ta aşa? De pildă, cu cine ai vorbit săptămâna asta, cu cine ai interacţionat, te-ai întâlnit, cu cine ai avut de-a face zilele acestea, ai arătat o astfel de dragoste – ca cea  descrisă mai sus? Care va fi inima ta când o să sune telefonul şi-o să vezi iar numărul unui cunoscut?” – este invitaţia la introspecţie pe care pastorul BBST o lasă, la final, cititorilor DCNews.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

Acest articol reprezintă o opinie.

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?