E Paştele, sărbătoarea aşteptată de români un an de zile, doar o friptură de miel? Doar un drob şi o ciorbă sau doar nişte ouă fierte şi vopsite? 

Retorica ultimelor săptămâni spre asta ne duce. Spre o sărbătoare care pare a fi exclusiv a mâncării, a bucatelor alese, a înfruptării din cele lumeşti după 6 săptămâni de "dietă". Că de post e mai greu să vorbim, atunci când ne uităm în jur, la câtă răutate ne înconjoară. 

Revin, aşadar. E Paştele doar o friptură de miel? Despre care auzim din ce în ce mai des că s-a scumpit, că românii nu şi-o permit, că nu vor avea cum să o pună pe masă. Fără miel nu mai e Paşte? Şi asta ce înseamnă? Că fără porc nu e Crăciunul? Că fără şampanie nu e Revelionul? Că fără peşte nu-s Floriile? 

Sau poate că Paştele e o sărbătoare în care ar trebui să fie vorba despre familie. Despre statul cu cei dragi, la masă, indiferent de carnea care stă în farfurii. Cei dragi îţi sunt aproape şi dacă le dai miel, şi dacă le dai pasăre. Şi dacă, în loc de 30 de ouă vopsite, ai doar 10 pe masă. Şi dacă în loc de 4 cozonaci, ai doar unul. Pentru că familia nu se uită în farfurie, sau nu ar trebui! 

Scriind textul ăsta, nu pot să nu îmi aduc aminte de discursul lui Bobiţă cârciumarul, din Las Fierbinţi, despre Crăciun. Sigur, atunci erau alte vremuri. Nu era pandemie, era pestă porcină, dar şi atunci, ca şi acum, sărbătoarea era redusă, de mulţi, tot la o bucată de carne. 

"Păi, voi nu vă gândiţi, mă, că sunt unii care nici fasole n-au să pună pe masa de Crăciun, mă, şi nu mai zic nimic?

De Crăciun stai la masă cu o lumânare aprinsă, cu ăi dragi pe lângă tine, cu copiii fericiţi că e Crăciunul, cu mă-ta, cu tac-tu, cu ăi bătrâni, cu toţii. Aia e, bă, Crăciunul, să te gândeşti că eşti sănătos şi că te-a ţinut Dumnezeu sănătos şi la anu’ să fii la fel de Crăciun, tot sănătos”, spunea Bobiţă atunci. E doar un fragment, dar e cel care mi-a plăcut mereu. 

Şi tot despre asta este, în fond, şi Paştele. Cu atât mai mult Paştele 2022, care vine după doi ani de pandemie, grei, care ne-au lăsat pe toţi fără cineva din familie. Doi ani în care, oricât am încercat să ne protejăm, tot am prins virusul de mână şi l-am invitat să ne fie musafir. Dar noi, ăştia care suntem acum, am trecut peste, am învins boala, am primit încă o şansă. Haideţi să nu o reducem la o friptură, o felie de drob şi nişte ouă. 

Haideţi să fim mai buni unii cu alţii, să ne ajutăm mai mult între noi, să nu mai gonim ca nebunii în trafic, să fim mai răbdători. Şi, în general, să zâmbim mai mult. Că nimic bun nu pleacă din încruntare...

*acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News