Tabletă
Desktop
Data publicării:
E adevărat că nu se mai face învățământ ca înainte de '89? Prof. univ. dr. Căpiță: De ce nu ne-am revenit nici după 35 de ani / video
Sursa foto: https://www.freepik.com/, @freepik
Prof. univ. dr. Carol Căpiță, istoric și specialist în educație care predă la Universitatea din București, a fost invitat la emisiunea #Rezist, cu Oana Stănciulescu, unde a explicat dacă este adevărat sau nu că înainte de 1989 se acorda mai multă importanță educației.
Întrebat dacă învățământul de dinainte de 1989 era superior celui actual, prof. univ. dr. Carol Căpiță a explicat că nu în totalitate. Potrivit acestuia, în trecut, tinerii erau motivați să studieze serios pentru a evita muncile grele în fabrici sau agricultură. În perioada respectivă, cu puține alternative de divertisment, cititul era o activitate comună. Acești factori contribuiau la performanța educațională și la menținerea unei culturi generale mai bune.
„Mă uit pe rețelele de socializare și văd o concluzie trasă de mare parte din societate: nu se mai face învățământ ca înainte de '89. De ce au rămas cu impresia că atunci se făcea învățământ și acum nu se face? E adevărat?”, a întrebat Oana Stănciulescu.
„Nu întru totul. Eu știam foarte clar că dacă nu pun burta pe carte, eșuez într-o fabrică. Pentru mulți alți tineri din generația mea, din generațiile din aceeași zonă cronologică, asta însemna fabrica sau agricultura. (...)
În primul rând, este un mecanism uman compensatoriu inventarea „epocii de aur". Întotdeauna trecutul e idealizat și, de multe ori, uităm faptul că îl idealizăm că eram tineri și nu aveam reumatisme și alte probleme.
În al doilea rând, motivația învățării și a performanței era una mult mai serioasă, chiar dacă la nivelul subconștientului cu toții știam că trebuie să tragem fiindcă avem o șansă. Există un model de succes care se concentra pe persoanele care demonstrau un anumit nivel de cultură.
Mai era și altceva. Vă spun sincer... În condițiile în care programul de televiziune era de două ore, filmele nu erau cine știe ce, puneai mâna și citeai. Cu asta ne ocupam timpul. Tot timpul discutam despre ce am mai citit. Erau forme de menținere.", a spus prof. univ. dr. Carol Căpiță.
„Generația mea a avut un șoc enorm"
Prof. univ. dr. Carol Căpiță a subliniat că generația sa a resimțit un șoc când a realizat cât de mult a pierdut din cauza sistemului ideologic. Deși pe partea tehnică România a ajuns aproape de nivelul Occidentului, pe planul filozofiei cunoașterii, valorilor și mentalităților, rămâne încă mult în urmă.
„Pe partea cealaltă, ce nu era bine... Era dramatica ruptură între ce se întâmpla la noi și ce se întâmpla în Occident, ca evoluție intelectuală, ca evoluție a științei, ca reflecție teoretică despre diferite domenii. (...)
După '89, generația mea a avut un șoc enorm în momentul în care a avut ocazia să vadă ce se întâmplă în Occident și toți anii pierduți, fiindcă ne aflam într-un sistem ideologic. Noi, la nivel academic, încă acuzăm această ruptură. În ceea ce privește partea de tehnică, suntem la curent, suntem foarte apropiați de ce se întâmplă în Occident, dar de partea de filozofie a cunoașterii, partea de valori, de mentalități, filozofia domeniilor, suntem foarte departe.”, a spus prof. univ. dr. Carol Căpiță.
„Am devenit mult prea pragmatici pentru a profita de ce ar putea să facă sistemul de învățământ"
Întrebat de ce, după patru decenii, încă nu ne-am revenit complet, prof. univ. dr. Carol Căpiță a explicat că acest lucru se datorează refuzului de a accepta mecanisme de interpretare integrativă.
„Cum vă explicați? Au trecut patru decenii. Noi spunem că de atât am avea nevoie ca să ne revenim.”, a spus Oana Stănciulescu.
„Refuzul de a accepta mecanisme de interpretare integrativă. În anii '50, arheologii erau acuzați de tehnicism. De ce? Fiindcă foarte mulți arheologi preferau să facă rapoarte foarte tehnice pentru a nu fi obligați să facă o interpretare care inevitabil trebuia să fie marxistă, au fost și cei care au făcut, sau să fie făcut în conivență cu ce vrea partidul în perioada respectivă. Puneau o listă: am găsit piesele x, stratele y. Asta a văduvit toate generațiile ulterioare de efortul intelectual de a-și pune întrebarea fundamentală: „Și de ce facem ceea ce facem?”.
Asta se resimte în mod paradoxal și în faptul că am devenit mult prea pragmatici pentru a profita de ce ar putea să facă sistemul de învățământ. Ce încerc să spun este că e nevoie de un echilibru.”, a spus prof. univ. dr. Carol Căpiță la emisiunea #Rezist, cu Oana Stănciulescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
