Data actualizării: 23.07.2018 08:57
Data publicării: 22.07.2018 08:20

Dumitru Sandu: De unde vine ”direcția greșită” în România?

Autor: Roxana Neagu | Categorie: Politica

Sociologul Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, a acordat un interviu pentru DCNews, generat de ultimul sondaj IRES.

Recent a fost publicat un sondaj IRES care anunță că 80% dintre persoanele intervievate consideră că "direcția în care merg lucrurile" în România este greșită. Este un procent uriaș. E credibil?

Dumitru Sandu: Credibilitatea este funcție de cum se încadrează respectivul procent în seria disponibilă și din interpretabilitatea acestei evaluări publice. Procentul înregistrat de IRES se încadrează în tendința puternic crescătoare , pentru România, a celor care cred ca schimbările sunt în direcție negativă, „greșită". Cu o singură întrerupere, în primăvara anului 2017, această tendință de nemulțumire în creștere față de sensul schimbărilor din România este clar manifestă începând din toamna anului 2015 (Figura 1), conform datelor din Eurobarometru (EB). În primăvara anului 2018, ponderea în discuție era de 69%, consistent mai mică decât în sondajul IRES. Faptul poate fi explicat prin mai mulți factori. Pe de o parte, o anume creșterea a ponderii celor nemulțumiți de direcția schimbărilor între primăvara și vara aceluiași an. A contat , însă, și modul de eșantionare și de contextualizare a întrebărilor în chestionare. Dincolo de aceste detalii tehnice, însă, procentul IRES se înscrie pe o linie de creștere a nemulțumirii românilor în legătură cu direcția „în care merg lucrurile în țară". Ponderea din sondajul firmei clujene IRES se înscrie în trendul ascendent dat de sondajele EB.

Mai importantă decât înscrierea procentelor într-un trend este interpretabilitatea lor. Ce se ascunde în spatele răspunsurilor? Care este sensul social al cifrelor de sondaj? Pentru a răspunde la aceste ultime întrebări, datele publice ale sondajului IRES sunt total insuficiente. Din fericire, cele produse prin EB sunt publice, la nivel de microdate (respondenți individuali). Din acest motiv voi baza analiza mea în continuare pe datele EB din toamna anului 2017 (ultimele disponibile pe siteul sondajului).

(w670)

Desigur, ponderea nemulțumiților din Romania referitoare la sensul schimbărilor societale este mare. Contextual vorbind, însă, în serie europeană, unde ne aflăm?

Dumitru Sandu: Pe locul patru, la relativă egalitate cu Slovacia (70%), după Grecia (82%) și Croația (79%), cu datele EB din primăvara anului 2018. Imediat, după România și Slovacia urmează Spania (65%) și Italia (60). La polul opus, cu ponderi reduse ale neliniștilor legate de sensul schimbărilor (sub 30%) sunt populațiile din țări precum Irlanda, Luxemburg, Portugalia, Finlanda, Olanda și Austria.

În scurta serie istorică, pentru România, variațiile de satisfacție legate de „direcția în care merg lucrurile" pot fi legate de evenimente publice?

Dumitru Sandu: Da. După alegeri prezidențiale sau parlamentare par să urmeze fenomene de creștere a încrederii în actorii publici. Acest spor de încredere postelectorală se reflectă și în reducerea neliniștilor referitoare la sensul schimbărilor sociale. Este cazul reducerii îngrijorărilor populației după alegerile prezidențiale din 2014 dar și după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului 2016. Creșterile de mare amplitudine ale nemulțumirilor asociate cu sensul schimbărilor societale din 2017 și prima parte a anului 2018 nu mai par a fi asociate cu evenimente ci cu procese care se cer a fi elucidate.

Cum a crescut pondere nemulțumirilor referitoare la direcția în care merg lucrurile, de la 54% în primăvara anului 2017, la 69% în primăvara 2018? Este un salt extrem de zece puncte procentuale în decursul unui an de zile.

Dumitru Sandu: Pare să fie vorba, în principal, de o nemulțumire în acumulare rapidă, referitoare la modul în care au funcționat efectiv câteva dintre instituțiile majore ale statului, de maxim impact pentru viața de zi cu zi a oamenilor. Este, fără îndoială, o sarcină dificilă aceea de identifica sursele accentuării nemulțumirilor legate de sensurile schimbărilor societale. Din fericire, „cernerea" atentă a (micro)datelor de sondaj EB din toamna anului 2017 ne ajută substanțial. Fără a intra, aici , în detalii tehnice (vezi anexa1), aș menționata câteva constatări esențiale. Majoritar, percepția că lucrurile merg într-o direcție greșită, vine de la cei care manifestau, simultan , neîncredere în guvern , în administrația publică și în sistemul sanitar. Exemplific. Din totalul celor care aveau încredere în guvernul României, în toamna anului 2017, numai 21% erau îngrijorați de direcția în care merg lucrurile în România. În schimb, din totalul celor care nu aveau încredere în același guvern, ponderea corespunzătoare de neliniștiți în legătură cu sensul schimbărilor societale era mult mai mare, de 65%. Este clar un indicator pentru faptul că neîncredere în guvern aduce neliniști legate de sensul schimbărilor instituționale din țară. Și cum opțiunea față de guvern este , în bună măsură, una politică, s-ar putea trage concluzia grăbită că cei care manifestă opinia că lucrurile merg în direcția greșită sunt adepții partidelor de opoziție. Dacă ar fi condiționată numai politic, o astfel de interpretarea ar putea avea validitate. Nu este cazul, însă. Pentru argumentare simplă voi lua exemplu celor care au încredere în administrația publică. Și aici constatăm un model similar pentru comparația cu guvernul: ai încrede în administrația publică tinzi să crezi că lucrurile vor merge în direcția bună iar pe situație de neîncredere în administrație ponderea celor care cred ca lucrurile merg în direcția greșită este covârșitoare (63%).

Vreți să spuneți că numai neîncrederea în administrația publică din România , în guvernele țării și în sistemul sanitar a adus convingerea populației în proporția copleșitoare de peste două treimi (la nivelul toamnei anului 2017) că lucrurile merg în direcție greșită?

Dumitru Sandu: Nu, am dat exemple, numai. În fapt, concluziile mele se bazează pe o analiză (vezi anexa 1) în care am luat în seamă 28 de factori care ar fi putut influența evaluarea direcției în care merg lucrurile (caracteristici demografice, indicatori de bunăstare subiectivă, evaluarea diferitelor instituții publice sub aspectul încrederii acordate, percepții de agendă publică, rezidența pe regiuni de dezvoltare). Fără a intra aici, așa cum am promis, în detalii tehnice , aș menționa constatările esențiale ale analizei:

Nemulțumirile față de guvern, față de administrația publică și față de sistemul sanitar sunt o sursă esențială a credințelor populației că lucrurile nu merg în direcția bună în România.
O percepție negativă în legătură cu funcționarea mecanismelor economice din țară aduce, în mod semnificativ, și convingerea că lucrurile merg în direcție greșită.
Insatisfacția în legătură cu propria viață sau cu situația financiară a gospodăriei proprii trimite la aceeași convingere că "lucrurile în România merg în direcție greșită".
Neîncredere în televiziuni generează nemulțumire pe tema direcției în care merg lucrurile.
Încrederea sau neîncrederea în justiție sau în presa scrisă, în schimb, nu au un efect semnificativ asupra percepției direcției în care merg lucrurile.
Locuirea în regiunea Centru aduce o probabilitate sporită de insatisfacție în legătură cu direcția în care merg lucrurile în România iar locuirea în regiunea Sud-Vest (Oltenia) aduce o diminuare a nemulțumirii referitoare la sensul schimbărilor societale. În primul caz pare să fie vorba de o populație cu bună structurare a culturii critice față de instituții pe când în cel de-al doilea caz predominantă pare să fie o cultură a conformării, cu grad de tradiționalism sporit.

Cât de specifice sunt aceste surse ale credinței că lucrurile merg în direcție greșită în România, în context european?

Dumitru Sandu: O comparație a surselor de nemulțumire față de direcția în care merg lucrurile între România și total persoane intervievate în UE se poate face dar nu este relevantă dat fiind eterogenitatea situațiilor naționale. În consecință, pentru ilustrare, am optat să compar, România cu Polonia. Aceasta din urmă are un dublu avantaj pentru analiza comparativă. Este ca și România o țară estică, fostă comunistă. În al doilea rând permite evidențierea unor relații cauzale, pe tema în discuție, pentru cazul unei societăți în care ponderea celor care susțineau că lucrurile merg în direcție greșită era sub media UE (figura 1).

Fără să merg pe detalii, menționez numai câteva dintre similitudinile sau contrastele înregistrate în comparație. Ca și în România, în Polonia se înregistra o mai mare îngrijorare față de sensul în care merg schimbările societale la cei care nu aveau încredere în guvern. Altfel, nici încrederea în administrația publică, nici încrederea în TV și nici preocuparea față de sistemul de sănătate nu apar, pe cazul intervievaților din Polonia, ca factori semnificativi în condiționarea îngrijorărilor față de sensul în care merg lucrurile. În schimb, în Polonia, încrederea în justiție, spre deosebire de România, este semnificativ conectată la percepțiile referitoare la sensul schimbărilor societale. Cum? Cei care au o mai mare încredere în sistemul polonez de justiție tind să fie mai îngrijorați de direcția în care merg lucrurile în țară. În plus mai există o diferență majoră legată de mediul de rezidență. Polonezii din orașele mari sunt mai exigenți, au un nivel de aspirații mai ridicat, foarte probabil, și, din acest motiv, sunt mai critici față de sensul în care merg lucrurile în propria țară. În concluzie, identificăm și în baza acestei comparații argumente pentru a susține că proasta funcționare a guvernului, a administrației publice și a sistemului sanitar, la momentul sondajului, în toamna anului 2017, constituiau surse majore, specifice, pentru nemulțumirea masivă a românilor în legătură cu sensul schimbărilor societale din țară. O astfel de configurație cauzală nu „se întâmplă oriunde în UE" ci este specifică unor țări precum România. Prin extinderea posibilă (în alt cadru) a modelului de analiză propus aici la fiecare dintre țările UE pot fi identificate (dacă există) țările care manifestă o similitudine ridicată cu România sub aspectul factorilor care favorizează credința ca lucrurile merg în direcție greșită la scară societală.

Ce raport vedeți din perspectiva acestor constatări, între agenda publică - ceea ce crede populația că este realmente important - și agenda promovată de actorii politici prin mass-media?

Dumitru Sandu: În bună măsură, unul de ruptură, de inconsistență între îngrijorările populației din România și agenda media dependentă de cadrul politic. Argumentul pentru această evaluare este, e adevărat, unul indirect: persoanele care nu au încredere în televiziune sunt, simultan, majoritar, neliniștite de direcția în care merg lucrurile în România. Nu la fel stau lucrurile cu încrederea în presă. Aceasta nu ajunge să aibă un impact semnificativ asupra percepțiilor referitoare la sensul schimbărilor sociale. Partea din emisiunile TV care se leagă cel mai mult de tema percepției asupra schimbărilor sociale este cea a talk-shaow-urilor și a jurnalelor de știri. Pe această componentă, datele de EB indică o puternică nemulțumire a populației legată de conectarea televiziunilor la agenda publică reală. Gradul de politizare excesivă a multora dintre canalele TV pare să displacă populației. În consecință, știrile pe care le primesc prin astfel de canale nu primesc credit și populația nu le leagă de agenda publică, nu le dau credit.

De ce încrederea în justiție nu apare în lista factorilor semnificativi pentru opiniile despre direcția în care merg lucrurile?

Dumitru Sandu: Sondajul EB nu oferă detalii asupra încrederii în diferite componente ale sistemului de justiție. Oricum, dacă nemulțumirile populației legate de oricare dintre componentele sistemului de justiție (DNA, DIICOT, Ministerul de Justiție, CSM etc.) ar fi fost puternic structurate, ar fi trebuit ca încrederea în justiție să apară în seria factorilor care influențează percepția publică asupra direcției în care merg lucrurilor. Cum o astfel de relație nu a fost înregistrată în analiza raportată aici rezultă că toată discuția publică în care politicienii și televiziunile au investit mult efort, referitoare la DNA ca parte a așa-zisului stat paralel, nu a fost valorizată social atât de mult încât să fie asociată cu agenda publică. Percepția direcției în care merg lucrurile în România este dată, așa cum am subliniat ăn repetate rânduri în acest text, de percepția asupra guvernului, administrației publice și sistemului sanitar, în principal, nu de percepția asupra justiției. Desigur, legături între percepții publice particulare asupra diferitelor componente ale sistemului de justiție și cele asupra direcției societale a schimbărilor este probabil că există. Cu datele disponibile în EB din toamna anului 2017, aceste relații nu pot fi identificate. Așa cum am menționat, la nivelul eșantionului pentru Polonia relația dintre perceperea direcției în care merg lucrurile și percepția de încredere asupra justiției este una semnificativă. Este nevoie de cercetări suplimentare pentru a vedea de ce în România este altfel.

(w670)

Referințe

*** Capitalism și societate în România. Studiu IRES, în 2018, SINTEZA, nr. 58 iunie-iulie.

Sandu, Dumitru. 2007. EUROBAROMETRU 68.2 OPINIA PUBLICĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ Toamna 2007, disponibil la http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/eb/eb68/eb68_ro_nat.pdf (consultat 20.07.2018)

Standard Eurobarometer 89, 2018. Public opinion in European Union. Annex, http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/index.cfm/ResultDoc/download/DocumentKy/83136 (consultat 19.07.2018)

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News