Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului din 1989 este un acord juridic internațional care recunoaște drepturi specifice pentru copii.

Gabriela Lupșan, doctor în Drept și avocată în cadrul Baroului Iași, vorbește pentru ”Weekend Adevărul“  despre protejarea drepturilor celor mici și cunoașterea acestora de către copii și părinți.

Potrivit Adevărul, cele mai pline cu emoții și trăiri dificile procese/dosare din această sferă a drepturilor copilului sunt cele care se referă la divorțul părinților. Dacă este să ne uităm la dreptul copilului la educație, care trebuie respectat încă din primii ani de viață, avocatul ieșean subliniază că tot ce oferă statul, prin administrația publică locală, este insuficient la ora actuală. Putem vorbi, astfel, de o încălcare a drepturilor copilului. Cele 42 de drepturi ale copilului, așa cum se regăsesc în Convenția privind Drepturile Copilului, sunt strâns legate unele de celelalte și toate au aceeași importanță.

”Noi, adulții de astăzi, am fost la rândul nostru copii și am crescut beneficiind de aceste drepturi, dar fără să ne învețe cineva într-un mod organizat. Noi ni le-am însușit în familie, apoi de la școală, de la disciplinele sociale. Le-am exersat mai mult sau mai puțin. Acum încercăm noi să ne învățăm copiii să conștientizeze care sunt aceste drepturi și ce pot face ei cu aceste drepturi în raport cu școala, cu alte instituții publice, cu colegul, cu părintele și cu alți copii. Deci, copiii își exercită aceste drepturi raportat la terțe persoane – și, sigur, raportat la societate, în general”, a declarat Gabriela Lupșan, pentru sursa citată.

Cum își exercită copiii drepturile

”Aici vorbim de Instituția Autorității Părintești, în principal. Pentru copil există încă de la naștere dreptul la filiație, dreptul la ocrotire părintească, dreptul la nume, dreptul la sănătate, dreptul la educație. Putem să spunem că prima categorie importantă de drepturi subiective privește relațiile de familie. Copilul se naște într-o familie, indiferent de cum este ea, părinte plus copil, părinți căsătoriți sau necăsătoriți plus copil”, a mai spus Gabrial Lupșan.

Un tată care nu își recunoaște copilul. Este încălcat un drept

”Avem de-a face cu dreptul copilului de a-și stabili filiația. Când copilul este minor, el își exercită acest drept doar printr-un reprezentant legal, care este celălalt părinte, care este mama, ori un tutore sau un curator, de la caz la caz. Această recunoaștere de paternitate nu se poate face decât pe două căi. Ești la bunăvoința tatălui biologic, care dă o declarație de recunoaștere, odată cu înregistrarea nașterii copilului, ofițerului de stare civilă. Nu presupune niciun efort, decât deplasarea tatălui cu cartea de identitate și cu certificatul medical constatator al nașterii, la ofițerul de stare civilă. Sau în scris, autentic, la notar. Mai este și o a treia variantă, după ce tatăl nu mai este în viață, dar a făcut recunoașterea prin testament”,  a declarat Gabriela Lupșan, doctor în Drept și avocată în cadrul Baroului Iași.

Sistemul de învățământ și drepturile copilului

”Da, aici avem dreptul de a frecventa școala, de a se bucura de gratuitatea manualelor, dreptul de a se bucura de un act didactic de calitate, dreptul la siguranță în cadrul școlii, dreptul de a urma cursurile unui învățământ de stat public.Tot ce oferă statul, prin administrația publică locală, este insuficient. Însă aici se pot realiza mult mai multe investiții, mai ales că cererea există. De aceea, pe cealaltă latură, a domeniului privat, să zicem, multe asociații/fundații și-au construit grădinițe, a declarat Gabriela Lupșan.

Ce poate face un părinte care constată că sunt încălcate aceste drepturi?

”În primul rând, să nu uităm că la nivelul fiecărei clase există o asociație de părinți care poate să rezolve anumite chestiuni. Și relația cu conducerea școlii este foarte importantă. Un părinte care simte că îi sunt încălcate drepturile copilului se poate adresa cu o petiție directorului, inspectoratului, Avocatului Poporului, Ministerului Educaţiei și instanței de judecată. Dacă în sala de clasă este mucegai, iar părinții au sesizat de multe ori și cu toate acestea nu s-a luat nicio măsură, mai mult decât atât, copilul a dobândit un astm sau o altă boală și se face legătura de cauzalitate între calitatea aerului din clasă și starea de boală a copilului, există dreptul la despăgubiri. Practica judecătorească arată că sunt astfel de procese, dar puține”, a declarat Gabriela Lupșan.

Bullyingul, o agresiune pedepsită legal

”E foarte delicată problema, mai ales pentru că există o enumerare de fapte, de acte, care sunt considerate bullying. Dar important este și modul în care copilul este pregătit pentru viață – unul este mai sensibil, altul este mai puternic. Eu cred că aici părinții trebuie să intervină și să le explice propriilor copii că nu au voie să jignească și să lovească pe nimeni. Există o procedură cu profesorul care identifică, cu dirigintele, cu comisia de la nivelul școlii. Și se iau niște măsuri. Deci există un anumit plan care duce la identificarea tuturor celor implicați”, a declarat Gabriela Lupșan.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News