Matematica lui Liviu Dragnea începe să se contureze: un executiv administrativ și politică la partid. Așa reiese din două tipuri de informații pe care le avem despre președintele PSD. Alcătuirea programului de guvernare a fost una de tip matematic. În program, nu a fost vorba despre fluturași frumoși colorați, ci despre cifre.

La nivel simbolic, programul politic al PSD a semănat cu o grilă rigidă: ce bănuț din buget se va duce unde și ce va produce, astfel încât banii investiți să producă efecte. Au fost cifre, săgeți, obiective și o necesară predictibilitate bugetară, ca bază de pornire. Din ce putem observa, nominalizarea doamnei Sevil Saidehh nu va fi una singulară, ca model. Cred că vor fi multe ministere care vor avea conducători de tipul celei care a fost nominalizată pentru funcția de prim-ministru. Noi oameni, care vin cu o experiență administrativă, din vremea când președintele PSD conducea Uniunea Consiliilor Județene, își vor face apariția. Acest fapt a fost confirmat indirect, chiar de către Liviu Dragnea. Aș putea adăuga că, dacă nu ar fi existat componenta emoțională, legată de numele neromânesc al persoanei, prea multe nici nu s-ar mai fi discutat. S-ar fi căutat doar asocierile.

Prin această mișcare, ce are în spate o gândire politică binomică, având comanda unică la partid, PSD va rentabiliza departamentele politice de pe Kiseleff. Mai simplu spus, va fi bătălie pentru șefia unui astfel de departament, în condițiile în care, ce se va elabora și decide acolo, se va aplica la nivel guvernamental.

Băsescu, învins de evoluția politicii

Nici în acest context, președintele Mișcării Populare, Traian Băsescu, nu cred că a învățat nimic din ultimele lecții pe care le-a primit de la popor. Se comportă în continuare ca un șef de stat decăzut din drepturi, iar asta, în loc să-i sporească autoritatea și influența, îl face să ridicol. Încă uzează de metoda șolticărie, lovind, ba în stânga, ba în dreapta, fără să realizeze că acest tip de politică pare că s-a dus. Cumva, folosind o analogie dintr-un concept psihologic, comportamentul lui Băsescu ne arată cam cum eram noi la sfârșitul anilor 1990. Abia că ni se dusese entuziasmul postrevoluționar și căutam ceva care să ne mai producă emoții politice. Băsescu a speculat atunci această nevoie și a început să-i împroaște pe toți, începând cu Ciorbea, Radu Vasile și culminând cu Petre Roman și Adrian Năstase. S-au dus vremurile, tataie! Cum s-ar spune, în zilele noastre, pe Băsescu nu l-a învins sistemul, ci evoluția politicii.

Klaus Iohannis și miza celui de-al doilea mandat

Acum, în celălalt flanc se află Klaus Iohannis. Președintele nu a aprobat atât de repede propunerea PSD-ALDE, probabil din orgoliu. Și dumnealui intrase, fără să-și dea seama într-o filozofie a scandalului dâmbovițean, morișcă învârtită cu sârg de Băsescu. Se aștepta la un conflict sau la un prilej de a folosi ciocanul instituțional, pentru a bate niște cuie. Cum am mai spus-o și în alte scrieri, ciocanul instituțional ține adesea să-i amintească celui care-l are în mână, că el ciocanul, are ochi și gură și, mai mult are o parte contondentă, care poate fi folosită la o adică. Pare că s-au dus și aceste vremuri, când ciocanul era șeful meșterului și nu invers.

Tergiversarea lui Iohannis ține de miza celui de-al doilea mandat. Stilul lui Dragnea îl dezavantajează total. Iohannis miza ca Dragnea să facă politică balcanică. Surpriză. Rămâne să vedem ce se va întâmpla marți, după Crăciun. Și nu în regia lui Radu Munteanu, ci a celui care se va impune. Va câștiga oare poporul?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News