”În cele ce urmează voi aminti pe scurt câteva neplăceri legate de consumul de pește și fructe de mare în timpul călătoriilor în zone puțin cunoscute. O categorie specială de îmbolnăviri în relație cu călătoriile este legată de consumul de pește și fructe de mare. Vorbim în acest caz de intoxicații și anume: intoxicația cu ciguatera, intoxicația cu fructe de mare și intoxicația scromboidă.

Intoxicația cu ciguatera

Apare în urma consumului de pești din mările și oceanele cu apă caldă (t>20°C) din zonele tropicale și subtropicale, contaminați cu două toxine: ciguatoxina și maitotoxina. Aceste toxine sunt produse de plante acvatice microscopice (Gambierdiscus toxicus) ce cresc în apropierea recifelor de corali și sunt consumate de peștii erbivori. Peștii carnivori modifică și concentrează toxinele prin consumul peștilor erbivori. La om, toxinele ajung prin consumul de pești carnivori bătrâni (ficat de pește, intestin, icre, cap de pește): rechin, baracuda, pește tigru, pește papagal, meru, țipar, biban de mare, sturion etc. Anual sunt raportate aprox.50.000 cazuri de intoxicație la nivel global. Incidența intoxicației în zonele cu risc este de 3%. Zonele cu risc sunt Oceanul Pacific, Oceanul Indian și Marea Caraibilor. A început să crească incidența și în Insulele Canare, estul Mediteranei și vestul Golfului Mexic. Prin globalizarea comerțului cu produse acvatice, incidența a început să crească și în zonele neendemice.

Tabloul clinic se caracterizează prin: manifestări gastrointestinale: greaţă, vărsături, dureri abdominale şi diaree;• manifestări cardiovasculare: apar cel mai frecvent în etapele iniţiale ale bolii, cu hipotensiune şi bradicardie, ce pot necesita asistenţa medicală de urgenţă; manifestări neurologice: parestezii la nivelul extremităţilor şi regiunii orale, prurit generalizat, atralgii, mialgii, cefalee; un semn distinctiv relatat de mai mulţi pacienţi este alodinia la rece (tulburare caracterizată prin perceperea unei senzaţii dureroase la contactul cu stimuli care în mod normal nu provoaca durere); o altă caracteristică a intoxicaţiei cu ciguatera pare a fi disestezia legată de temperatură în care există o percepţie anormală a senzaţie cald - rece, în care suprafeţele reci sunt percepute ca fiind calde şi invers; manifestări neuropsihiatrice: fatigabilitate, stare generala alterată, insomnie, anxietate, depresie până la halucinaţii, ataxie şi comă.

Măsuri de prevenire: toxina nu este distrusă de acidul gastric și nici prin preparare termică, afumare, congelare, conservare, sărare; prezența sa nu modifică alimentele din punct de vedere organoleptic, prin urmare nu putem recunoaște peștele contaminat; se recomandă evitarea sau limitarea consumului de peşte marin de recif şi în special, a anumitor părţi din peşte care au o concentraţie mai mare de toxine (cap, icre, ficat şi intestin), precum și evitarea completă a consumului de peşte cu risc crescut de a fi contaminat cu toxine (baracuda sau ţiparul).

Intoxicația cu fructe de mare

Toxinele din fructele de mare sunt toxine produse de mici organisme marine asemănătoare algelor, numite dinoflagelate.Fructele de mare filtrează apa şi se hrănesc cu alge. Când acestea ingeră alge producătoare de biotoxine, aceste toxine se pot acumula în țesutul lor, în acest mod devenind contaminate.

Fructele de mare ce pot conţine astfel de toxine sunt: midiile, stridiile, moluştele, scoicile, melcii de mare, crabii, creveţii sau homarii. Cele mai contaminate fructe de mare sunt cele din apele din zonele temperate şi tropicale, în special în timpul sau după fenomenul de înflorire a fitoplanctonului (baza lanţului trofic marin). În momentul în care există condiţii optime, populaţiile de fitoplancton pot creşte exploziv, fenomen cunoscut ca înflorire (algal bloom) sau "harmful algal bloom", cu privire la efectul nociv al acesteia.În timpul unei astfel de înfloriri, pe lângă algele benefice care se înmulţesc, există şi o proliferare a algelor dăunătoare: Karenia brevis, Alexandrium catanella, Dinophysis, etc.Intoxicația cu fructe de mare poate îmbrăca mai multe forme clinice: forma paralitică, forma neurotoxică, forma diareică și forma amnezică.Ca măsură de prevenire se recomandă evitarea sau limitarea consumului de fructe de mare, în special în zonele în care fenomenul de înflorire dăunătoare a algelor este prezent sau imediat după încetarea lui (fenomen cunoscut local ca “maree roșie” sau ”maree maro”).

Intoxicația scombroidă

Apare după consumul de peşte proaspăt, pește conservat sau afumat cu conţinut crescut de histidina (aminoacid esențial, precursor al histaminei). Intoxicația apare în situațiile în care peștele a fost procesat sau depozitat inadecvat.Histidina este metabolizată în histamină de către histidin-decarboxilaza bacteriană, enzimă care apare ulterior contaminării bacteriene a peștelui. Procesul decarboxilării este indus de această enzimă produsă în principal de bacterii enterice Gram-negative (Morganella morganii, Escherichia coli, Klebsiella spp., Pseudomonas aeruginosa) localizate în intestinele şi pe suprafaţa peştelui.Afecţiunea a fost descrisă prima dată după consum de pește din ordinul Scombroidea (ton, scrumbie, peşte spadă), ulterior fiind identificată şi după consumul altor specii de peşti cu carne neagră (sardine, hamsii, anşoa).

Este cea mai frecventă intoxicaţie cu toxine din pește din Europa și din lume, deoarece afectează multe specii de peşti ce sunt consumaţi în cantități mari pe toate continentele.

Intoxicaţia scombroidă este frecvent greşit diagnosticată, prin confuzia cu o alergie alimentară. Histamina, chiar în concentraţii mari, nu afectează proprietăţile organoleptice ale peştelui, acesta având aspect normal. Cheia prevenţiei este refrigerarea imediată a peştelui după captură, la temperaturi mai mici de 3.3° C sau congelarea imediată, ori acest lucru nu ține de consumatori, ci de bunele practici din domeniul pescuitului”, a explicat Dr.Maria Nițescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News