Băsescu a fost iubit de public la fel ca David Copperfield. Nu orfanul, celălalt, scamatorul. Metoda de operare a unui iluzionist e simplă: el focalizează atenția spectatorilor asupra unei mâini, pe care o flutură prin fața oamenilor, în timp ce apucă panglica pe care o va scoate pe gură cu cealaltă mână. Bocus  pocus, uite legea, aplauze, hă, hă, hă, v-am făcut și de data asta.

 Cam așa s-a întâmplat, marți, pe malul Dâmboviței. Puterea a fluturat prin fața oamenilor legea eutanasiei, care a stârnit aprige dezbateri, în toate mediile. Deputații ar fi putut decide soarta câinilor mâine sau peste o lună. Cum au stat 20 de ani pe străzi, nu era chiar așa grabă. Tot ieri a detonat o petardă alt pedelist, de la CNAS: internările în spitale vor fi permise doar dacă ești pe moarte. O câinoșenie de care nici măcar statul antisocial portocaliu nu avea nevoie. Ministrul Sănătății s-a opus, Boc a intervenit, ca asistenta seminudă a scamatorului, care distrage atenția spectatorilor cu cu sânii ei provocatori, presa a pus botul, ca să rămânem în zona dezbaterii despre canide.

Interesul Puterii a fost însă clar: legea care permite primarilor să-și ocupe fotoliul din primul tur. Atât PDL, care are cel mai mare număr de primari în funcție, cât și UDMR, care deține cel mai disciplinat electorat, au nevoie de acest mecanism antidemocratic.

În iureșul acestei zile, câți se vor fi gândit că legea ne-ar fi scăpat de Băsescu, dacă PDSR avea nesimțirea să-l pună în aplicare?

Alegerea din primul tur l-ar fi adus la Primăria Capitalei, în 2000, pe Oprescu, cu 35 la sută din voturi, iar Băsescu rămânea un loser, care n-ar fi avut curajul să-l răstoarne pe Roman din fruntea PD. În 2004,  la președinție ieșea Adrian Năstase, tot din prima, cu peste 30 de procente. Și, potcovit cu dosarul Mihăileanu, Băsescu nu mai apuca să facă reforme în veci.

Cum spuneam, Ion Iliescu s-a dovedit mai democrat (sau mai puțin disperat după Putere) ca Băsescu. E drept că și reacția așa zisei societăți civile era mai puternică: TRU nu primise încă 15.000 de euro pe lună ca să apere democrația la Bruxelles, Patapievici nu dijmuia fondurile ICR-ului, așa că avea timp să lupte pentru alegeri libere, iar Sever Voinescu înroșea hârtia patronului său, Vântu, dacă era vorba să limiteze cineva dreptul românilor de a-și alege corect liderii.

Astăzi, luptătorii pentru democrație vor să facem economii la urne, ca să le ajungă lor banii  de salarii și alte beneficii. OK, dar de ce nu ducem economia până la capăt? Să  rămână actuala Putere pe viață! Până moare de bătrânețe sau până o scoate lumea la o plimbare, prin Târgoviște.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News