Discursul lui Klaus Iohannis la Adunarea Generală a Asociaţiei Comunelor din România
Alocuţiunea Preşedintelui României, Klaus Iohannis, susţinută în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România
Preşedintele României, Klaus Iohannis, a susţinut luni, 17 februarie a.c., o alocuţiune în cadrul Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România. Vă prezentăm în continuare textul alocuţiunii:
Domnule Preşedinte al Asociaţiei Comunelor din România,
Doamnelor şi domnilor primari,
Stimaţi invitaţi,
Recunosc că îmi face o deosebită plăcere să particip la dezbaterea "Satul românesc, parte integrantă a ruralului european", căreia i-am acordat Înaltul Patronaj.
La uşă m-au aşteptat domnul Preşedinte cu doamna Primar şi am înţeles că vă doriţi să ne vedem mai des. Acest lucru mi-l doresc şi eu. Deci, haideţi să considerăm întâlnirea de astăzi un început.
Mă bucur să am această întâlnire cu dumneavoastră într-un format care ne permite dialogul direct şi vă încurajez să discutăm deschis despre problemele care vă preocupă, ne preocupă.
Felicit Asociaţia Comunelor din România pentru organizarea acestui eveniment şi pentru cele peste două decenii de activitate!
Sunteţi una dintre vocile reprezentative ale administraţiei româneşti, iar forţa dumneavoastră este dată atât de faptul că administraţi cu iscusinţă aproape jumătate din populaţia României, cât şi de capacitatea de a acţiona împreună, pentru binele comun.
În primul meu mandat de Preşedinte am mers mult prin ţară şi m-am întâlnit cu mulţi primari. Ştiu, aşadar, că există o serie întreagă de probleme care apasă greu pe umerii comunităţilor locale şi, implicit, pe umerii primarilor, şi, tocmai de aceea, mă voi referi punctual la câteva dintre ele.
Am susţinut, în repetate rânduri, că dezvoltarea comunităţilor locale nu poate fi realizată în absenţa fondurilor, care nu doar că trebuie să fie suficiente pentru a acoperi nevoile de pe plan local, ci trebuie să aibă şi o alocare predictibilă. Exemplul ultimilor ani ne-a arătat ce rezultate dezastruoase se pot genera prin politici care nu ţin cont de aceste premise esenţiale.
Bugete construite nerealist, ignorarea unor reguli elementare privind finanţele publice, subfinanţarea cronică a necesarului de investiţii, fonduri alocate după bunul plac al puternicilor zilei, toate aceste practici au blocat pur şi simplu dezvoltarea comunităţilor.
Acea perioadă, marcată de incompetenţă şi diletantism, s-a încheiat, în sfârşit. Actualul Guvern nu doar că a crescut alocările pentru acest an, dar are, ca priorităţi, dezvoltarea rurală, sprijinirea comunităţilor locale prin programe finanţate atât de la bugetul de stat, cât şi din fonduri europene, modernizarea şi eficientizarea administraţiei publice locale.
Eu sunt sigur că procesul de reformare şi modernizare va intra în linie dreaptă imediat ce vom avea o majoritate parlamentară care să reflecte voinţa cetăţenilor şi îmi doresc ca acest lucru să se întâmple cât mai repede.
În acest program de modernizare, satul românesc este o componentă esenţială, iar una dintre priorităţi este ca marile programe naţionale de investiţii în mediul rural să fie reconfigurate, astfel încât să existe o transparentizare a acestora şi o gestionare corectă a fondurilor publice.
Foarte mulţi dintre dumneavoastră aţi implementat, în comunele pe care le reprezentaţi, proiecte finanţate prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Şi au fost bani mulţi, uneori, şi proiecte reuşite în multe cazuri. Banii investiţi eficient înseamnă întotdeauna dezvoltare, însă nu trebuie să trecem cu vederea neajunsurile acestui program. Tocmai de aceea, spun răspicat: acest program trebuie regândit, nicidecum desfiinţat. Nu cred că este nimeni în această sală care doreşte să mai asistăm la acordarea banilor pe criterii politice sau la decontarea unor lucrări fictive sau prost realizate.
Risipa banilor publici trebuie stopată definitiv, iar acest lucru se poate realiza printr-o abordare coerentă şi responsabilă.
De asemenea, un program absolut necesar şi care va aduce beneficii certe comunităţilor locale este cel care vizează extinderea reţelei de gaze, anunţat deja de actualul Executiv. În 2018, de exemplu, s-au distribuit gaze naturale în doar 945 de localităţi din România, ceea ce înseamnă că doar aproximativ o treime din populaţie este conectată la reţeaua de gaze. Este un procent îngrijorător, care trebuie să ne determine să acţionăm.
Mediul rural nu poate fi condamnat, la infinit, la sărăcie şi subdezvoltare. Aproape jumătate din populaţia României nu este conectată la sistemul de canalizare şi doar unul din trei români care locuiesc în mediul rural este deservit de sistemul public de alimentare cu apă.
Trebuie să intrăm în normalitatea secolului în care trăim, iar investiţiile trebuie să se realizeze ţinând cont de nevoile din teritoriu.
Nu trebuie să mai vedem parcuri excesiv pavoazate şi costisitoare, amenajate în mijlocul câmpului sau la marginea satului, în condiţiile în care localităţile respective nu sunt racordate la reţeaua de apă şi nici la reţeaua de canalizare. Cu alte cuvinte, nu ne mai permitem să avem subdezvoltare şi risipă.
Avem, totodată, nevoie de programe dedicate dezvoltării spiritului antreprenorial în mediul rural, de posibilităţi concrete de atragere a tinerilor în agricultură şi de valorificarea întregului potenţial al patrimoniului cultural de care dispune fiecare colectivitate locală.
Dacă tot vorbim despre bani, veţi fi de acord cu mine că alocările de la bugetul de stat nu reprezintă singura sursă de finanţare a funcţionării şi dezvoltării autorităţilor locale.
Aşadar, accesarea fondurilor europene trebuie să constituie o prioritate pentru fiecare administraţie din România şi mulţi dintre dumneavoastră aţi făcut lucruri admirabile cu aceşti bani. Aşa cum ştiţi, în această perioadă se discută, la nivel european, Cadrul Financiar Multianual, adică bugetul UE pe următorii ani, sursa acestor fonduri.
Am susţinut, chiar în ultima întâlnire pe care am avut-o cu Preşedintele Consiliului European, că Politica de Coeziune şi Politica Agricolă Comună trebuie să aibă o finanţare corespunzătoare şi condiţii de implementare flexibile, pentru că doar aşa pot fi recuperate decalajele de dezvoltare dintre statele membre ale Uniunii Europene.
Doamnelor şi domnilor,
Un alt subiect extrem de important la care vreau să fac referire este educaţia, un domeniu fundamental pentru viitorul României, care este, însă, marcat de numeroase disfuncţionalităţi.
Investiţia în educaţie înseamnă investiţia în viitor, iar copiii din mediul rural trebuie să beneficieze de aceleaşi condiţii ca şi cei care învaţă în marile oraşe.
Unul dintre obiectivele asumate prin proiectul "România Educată" este reducerea discrepanţelor dintre şcolile din medii diverse, ceea ce presupune, evident, finanţarea adecvată a şcolilor din mediul rural şi politici de atragere a cadrelor didactice.
Depopularea satelor, abandonul şcolar, accesul la educaţia timpurie, lipsa spaţiilor de învăţământ sigure reprezintă mari îngrijorări. Pentru a găsi soluţiile adecvate acestor probleme grave, unele chiar critice, este necesară o abordare integrată, pe termen lung, care să implice atât autorităţile centrale, cât şi pe cele de la nivel local. Cu alte cuvinte, să nu mai "peticim", ci să creăm programe concrete, gestionate riguros şi, mai ales, predictibil, prin care şcoala românească de la sat să ajungă şi ea în secolul XXI.
În fine, o altă problemă la care vreau să mă refer este nevoia de modernizare şi eficientizare a administraţiei publice. Administraţia publică locală trebuie să răspundă exigenţelor actuale şi să se afle, mereu, în slujba cetăţeanului. Este absolut esenţial ca transparenţa, integritatea, profesionalismul, corectitudinea şi meritocraţia să guverneze administraţia publică centrală şi locală, astfel încât calitatea vieţii românilor să se îmbunătăţească, iar serviciile oferite de instituţiile publice să fie la cel mai înalt nivel.
Satul românesc, dragii mei, are un potenţial uriaş de dezvoltare! Nu o spunem doar noi, ci o spun şi străinii care ne vizitează ţara. Nu ne lipsesc nici ideile şi nu ne lipseşte nici forţa.
Ce ne lipseşte este un plan pe termen lung, o strategie clară şi cu acţiuni concrete pentru ca potenţialul rural să poată fi pus în valoare mai bine şi mai eficient.
Iar acest plan trebuie să aibă un obiectiv prioritar: să punem punct acelor practici care perpetuează şi accentuează inegalităţile dintre mediul rural şi mediul urban.
România normală nu este aceea în care unii cetăţeni au mai puţine şanse şi oportunităţi doar pentru că locuiesc la sat. Fiecare român, indiferent de locul în care trăieşte, trebuie să aibă acces la servicii publice de calitate şi să găsească în administraţia locală un partener onest. Aceasta este România normală pe care mi-o doresc şi pe care românii şi-o doresc.
În final, vă asigur de tot sprijinul meu în a găsi împreună cele mai bune soluţii, pentru că dumneavoastră sunteţi parte a acestui proces de modernizare.
Vă îndemn, aşadar, să contribuiţi, în continuare, la bunul mers al comunităţilor pe care le reprezentaţi şi aştept cu mare interes întrebările dumneavoastră.
Vă mulţumesc!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News