Daca doamna Elena Udrea, asa cum a anuntat, ramane ferma in decizia de a nu candida pentru functia de primar general al Capitalei, consecinta va fi ca PD-L abandoneaza pur si simplu batalia politica pentru Bucuresti. Adica dezerteaza. Si ii lasa inamicului politic prima functie in Capitala, pozitiile de primari de sector, mai putin poate cea detinuta de Negoita, si majoritatea locurilor in consilii. O pierdere uriasa. Dinainte programata. Si nu este o retragere strategica, ci pur si simplu o dezertare.

Elena Udrea a ajuns, graite relatiei ei speciale cu Presedintele Traian Basescu, sa ocupe practic a doua pozitie ca importanta in PD-L, dupa cea de presedinte. Intotdeauna cine a condus Capitala – este valabil pentru orice partid dar cu atat mai mult pentru unul strict ierarhizat cum este PD-L – a detinut o pozitie cheie. O putere care nu ar putea fi infranta decat de presedintele insusi. Intrucat Emil Boc este un presedinte slab de partid, expresia “presedintele insusi” se refera la domnul Traian Basescu. In al doilea rand, trebuie spus ca Elena Udrea, independent de puternica sa proptea de la Cotroceni, a demonstrat ca stie sa se bata. Sa ne amintim cat de incoltita a fost in Parlament pentru sifonarea unor bani de la Minister, pana cand PD-L a reusit cumva sa faca o alianta temporara cu PSD. Si cat de dura a fost comportarea ei care, de cele mai multe ori, ii transforma apararea in atac. Chiar si in ceea ce priveste tinuta, uneori frivola, alteori tipatoare si de cele mai multe ori sfidatoare, Elena Udrea nu a cedat niciodata vreun pas. Sau vreun centimetru din tocul cui. Dimpotriva. Le-a chemat si pe celelalte femei PD-L si non-PD-L sa procedeze la fel. Sa-si afirme in acest fel personalitatea.

Daca altcineva candideaza din partea PD-L Bucuresti la functia de primar general, acela ar trebui in prealabil sa dobandeasca, daca nu personalitatea accentuata a Elenai Udrea, in orice caz functia acesteia. Ceea ce inseamna ca doamna Elena Udrea a gresit. A gresit politic pentru ca, in momentul in care a decis, daca a decis cu adevarat, sa nu mai candideze, ar fi avut obligatia ca, in prealabil, sa demisioneze de la presedintia organizatiei de Bucuresti si sa declanseze astfel alegerea unei noi persoane, care sa preia nu numai PD-L Bucuresti, ci si responsabilitatea unei candidaturi la Primaria Generala.

Daca PD-L Bucuresti, mai ales prin intermediul Elenei Udrea, pune coada intre picioare si paraseste pur si simplu campul de lupta, semnalul transmis catre electorat va fi extrem de puternic, in sensul demobilizarii acestui partid.

Efectul este identic si in situatia in care, pornind de la o prezumtie gresita sau de la principiul “daca nu eu, atunci nimenea”, PD-L Bucuresti decide sa mearga pe mana unui independent. De ce? Pentru ca, asa cum reiese din ultimele cercetari de piata, nici macar doctorul Sorin Oprescu, care chiar este un independent, nu mai este perceput ca atare. 80 la suta dintre bucuresteni cred ca doctorul Oprescu apartine USL. Ceea ce nu ii impiedica pe cei 80 la suta sa-l voteze. In acelasi timp, este de retinut ca si acolo unde sondajele indica faptul ca vor castiga non-uselisti – Ontanu, Piedone, Negoita – cea mai mare parte a electoratului se indreapta tot catre consilieri USL.

Citește mai multe pe Corect News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News