Data publicării:
Demonstrație despre inteligența politică a lui Liviu Dragnea
Proiectul de lege impotriva discriminarii sociale propus de Liviu Dragnea reprezinta o nerozie simandicoasa. Dar e o nerozie care a trecut in cateva zile prin Senat – ceea ce nu s-a intamplat cu votul prin corespondenta sau cu reformele ANAF – ceea ce arata ca initiatorul sau are in acest moment forta uriasa de a impune propriilor colegi orice neghiobie.
Merita inteles, in context, cum a ajuns un om atat de puternic ca Dragnea sa gandeasca gogorita “discriminarii sociale”; e extrem de relevant cum face trecerea inspre marea politica – cu legi, programe de guvernare si proiecte de tara – un activist de partid obisnuit mai degraba cu “sa ne organizam mai bine” si “toata lumea iese la vot”. Pentru ca daca viciul de inteligenta care a produs “discriminarea sociala” e caracteristic lui Dragnea – si nu e doar un accident – atunci PSD va avea mari probleme de pozitionare cu acesta in frunte.
Ipoteza uzuala pentru explicarea neroziei legislative produse de seful PSD este cea a “cenzurii”: Dragea vrea sa blocheze libertatea de exprimare si atacurile la adresa PSD (“pesedist corupt”, de pilda, in mod normal un pleonasm, ar deveni prin lege o discriminare sociala); ei bine, din punctul meu de vedere, aceasta ipoteza nu este valida. Condamnat la un an de inchisoare (cu suspendare), Dragnea nu se afla intr-un moment de expansiune autoritara, ci intr-unul de seductie europeana si democratica. Facand orice pentru a convinge Inalta Curte si “sistemul” (din perspectiva lui, sigur) sa nu-l condamne prin decizia definitiva, el face eforturi reale pentru a demonstra ca e un lider modern, liberal, pro-Justitie. Va veni si vremea pentru satrapie si faradelegi – dar nu acum! Iata de ce cred ca Dragnea n-ar fi acceptat nici in ruptul capului – daca ar fi priceput ce face – sa impuna “discriminarea sociala” in Parlament inaintea sentintei sale definitive.
Nu: ipoteza mea e ca Dragnea a gandit proiectul “discriminarii sociale” in contextul isteriei unui membru PSD pe teme de Hitler (“mi-e dor de Hitler”, ceva de gen), la cativa ani de la iesirea in decor a lui Dan Sova pe teme de Holocaust, cu scopul de a se arata un politician cool, de viitor. “O sa ma placa ambasada ambasada SUA, deci o sa ma placa sistemul, deci o sa ma placa Livia Stanciu – deci o sa scap!” – a gandit Dragnea, in simplitatea lui taraneasca si candida (doar a vazut el in “Balanta” ca “Americanul e cel mai prost om din lume!”). Si, ca sa-l iubeasca americanii si sistemul, s-a apucat sa genereze un departament al demnitatii umane sau un minister al fericirii universale, ceva de gen. Un proiect vadit inutil, ale carui parti utile sunt deja in legislatia romaneasca – aberatiile fiind menite sa aduca, in fapt, un element de noutate care sa justifice demersul. Si o naivitate care arata cat de simplist si de stupid isi imagineaza Dragea ca gandesc “americanii”, “sistemul”, reformatorii si judecatorii astia…
Ori asta e o veste proasta pentru PSD: Dragnea nu e nici macar un autoritarist viclean, ci un inocent care, crezandu-se smecher, alunecos, Richelieu, nascoceste o gogorita atat de mare incat isi face singur rau. Stan si Bran. BD in actiune.
E foarte greu sa faci dintr-un astfel de politician, foarte bun cand vine vorba de “sa ne organizam mai bine”, un lider cu viziune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News