Cand o tara este preponderent turistica, cele mai multe informatii oficiale sau pe care le ofera presa si, desigur, cele mai multe dezbateri si comentarii se refera la aceasta importanta industrie. 

Intr-un alt stat, in care economia duduie, sa spunem Germania, ponderea informatiilor zilnice puse la dispozitia cetatenilor o reprezinta industria, comertul, serviciile, sistemul bancar, bursa, exporturile si importurile. Un stat care pune accentul pe industria florilor, dar si pe transporturi navale, sa dam exemplul Olandei, de dimineata pana seara va oferi, prin diverse canale, fapte si polemici interesante pe aceste teme. Chiar si atunci cand sunt promovate cronici parlamentare. Si asa mai departe. Iar un stat in care predomina preocuparile de natura penala va fi, de dimineata pana seara, prezentat drept un teritoriu al mascatilor. Si al procurorilor. Cazul Romaniei.

Un caz, dupa parerea mea si nu numai a mea, de-a dreptul trasnit. De ce afirm acest lucru? Pentru ca, in mentalul colectiv al unei populatii, de o mare importanta este ceea ce se dezbate zilnic in Agora. Agora in sens larg. In sensul unui stat modern. In care dezbaterea inseamna intreg laboratorul deciziei politice, inseamna reactia si stimulentul venite din directia societatii civile, inseamna intreg comportamentul tuturor institutiilor in raport cu cetateanul, inseamna televiziunile, agentiile de stiri, posturile de radio, presa scrisa si tot universul oferit de internet in care, de dimineata pana seara si uneori si noapte, sunt puse in discutie marile teme ale natiunii. In Romania, din ce in ce mai pregnant, pe masura ce s-au scurs ultimii zece ani, prevaleaza tematica de natura penala. Respectiv coruptia, combaterea coruptiei, spectacolul unor arestari si perchezitii, cel mai adesea in direct, precum si parcursul unor investigatii facute de procurori si al unor procese de natura penala. Bomboana pe coliva este pusa la capatul celalalt al tunelului, prin radiografierea aproape sub microscop a vietii si ispravilor de dupa gratii ale unor personaje publice. Pana si punerea, in cele din urma, a acestora in libertate este tot un spectacol de natura penala.

Consecintele la nivelul constiintei cetateanului, oricat de complexe ar fi, au o singura directie. Ce observa omul de rand? Ca, timp de 24 de ani, asta numai sub un regim asa-zis democratic, in Romania s-a vorbit necontenit despre coruptie. Si nu fara temei. Intregi industrii apartinand statului fie au disparut cu desavarsire, fie s-au topit sub diverse forme, inclusiv sub forma fierului vechi, in buzunarele unor concetateni. Fie au ajuns, tot pe cai necinstite, sa fie detinute de multinationale. Desigur, cineva ar trebui sa plateasca, iar acest fenomen ar trebui cumva stopat. Si vedem intr-adevar numeroase personalitati din lumea politica, din structurile statului si din lumea afacerilor, uneori chiar din servicii, chemate sa dea socoteala in fata procurorilor si apoi a justitiei dupa spectaculoase ridicari de la domiciliu sau de pe strada de catre neobositii si omniprezentii mascati. In cele din urma insa, cetateanul se alege cu buza umflata. Pentru ca, in ciuda uriasului spectacol la care asista 24 de ore din 24, coruptia continua. Ca si procesul de dezindustrializare si deznationalizare.

Ce mai poate observa cetateanul? Ca rezulatul acestor zgomotoase si violente actiuni, chiar atunci cand cei vizati pe drept sau la gramada din motive politice sfarsesc in zeghe, nu este cel scontat. Nu se aduna mai multi bani la buget. Dimpotriva. Si nu traiesc cetatenii mai bine. Dimpotriva.

Citește mai multe pe CorectNews 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News