Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Decembrie 1989, sângeroasa libertate și diversiune de la Revoluție
Au trecut 27 de ani de la Revoluție (16-25 decembrie 1989), singura scăldată din belșug în sânge din toate fostele țări comuniste.
Începută la Timișoara, revolta populară care a făcut posibilă căderea lui Ceaușescu și a comunismului a atins apogeul după celebrul discurs al dictatorului, de la balconul CC. Cu precădere, după 22 decembrie.
Tricolorul ”liber” din balconul CC
22 Decembrie 1989. Ora 12:09
Nicolae Ceaușescu și Elena Ceaușescu fug din Capitală cu un elicopter care decolează de pe acoperișul clădirii fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român (PCR).
Secvența decolării se derula deasupra balconului de unde dictatorul care a condus preț de decenii țara, cu mână de fier, își ținea cu doar o zi înainte ultimul discurs în fața adunării populare. Simbol al puterii și al cultului personalității, balconul era acum ocupat de manifestanți care fluturau tricolorul. Un tricolor liber, scăpat de jugul ideologic al comunismului.
Teodor Brateș, redactor-șef adjunct la programul Actualtăți anunța în direct la TVR că odiosul cuplu dictatorial fusese arestat la Târgoviște. Revoluția părea că a învins.
Dar, totuși, paradoxul face ca după fuga lui Ceaușescu să moară oameni, la foc automat. La propriu.
Astfel, se naște întrebarea care macină un întreg popor de 27 de ani: Cine-a tras în noi, după 22?
Diversiunea creată imediat după fuga lui Ceaușescu a ucis sute de nevinovați. Responsabili? Parchetul Militar cercetează încă Dosarul Revoluției.
Cert este că în emoția momentului, din cauza diversiunii care a implicat elemente "teroriste" sau "agenturi străine", românii s-au împușcat între ei.
Implicare străină cu iz sovietic
Desigur, este greu de negat o implicare a URSS-ului în răsturnarea lui Ceaușescu, dar ipoteza "teroriștilor" și a "turiștilor ruși" prezenți în România acelor vremuri nu are niciun fundament. Cel puțin nu unul logic.
Presupunând că teroriștii au venit din afara țării, ei aveau nevoie de dispozitive de armament, de muniții, de alimente, de case conspirative. Putea trece neobservată de Securitate o asemenea acțiune de amploare? Evident, întrebarea este retorică.
Călin Cernăianu, în lucrarea sa, "Diplomația Lupilor" (1997) povestește cum în 1996, Șerban Săndulescu (1932-2000) pe atunci senator PNȚCD anunța cum pe baza documentelor existente la Comisia parlamentară care se ocupa de cercetarea evenimentelor din 1989 – comisie din care făcea parte – a ajuns la concluzia conform căreia "teroriștii" au fost cadre DIA - Direcţia Informaţii Militar.
Diversiunea care ucide
Ulterior, într-un raport al SRI menționat în lucrarea mai sus amintită, se arată că "în ziua de 22 decembrie 1989, după ora 18.00, în sediul MStM (Marele Stat Major al Armatei), unde se afla concentrat un număr mare de ofițeri, maiorii Gheorghe Nicolaescu și Jilavu (din cadrul DIA) intrau din oră în oră în cabinetul generalului V.A. Stănculescu, unde se afla și contra-amiralul Ștefan Dinu (DIA).
La ieșire se adresau celor aflați în aticameră, oferindu-le informații de genul: "Se va deschide foc asupra elicopterelor care vin din Vest", "Combinatul petrochimic din Pitești a fost atacat de teroriști", "Blindate venind dinspre Târgoviște vor ataca Bucureștiul", "Sibiul este înecat în sânge de către Securitate", stârnind panică în rândul celor care îi auzeau."
Iar acesta este doar un episod, din sute de episoade care parcă rulează la nesfârșit tot mai mult în preajma lunii decembrie a fiecărui an, fără însă niciun rezultat juridic. După 27 de ani...
Isteria creată a fost generală, cuprinzând întreaga populație. Ea s-a diminuat treptat, odată cu încheierea unui simulacru de proces la finele căruia Nicolae Ceaușescu și consoarta sa, "savant de renume mondial" au fost împușcați în mare grabă.
Istoria uită, dar nu iartă
Au existat nenumărate cazuri ale unor cetățeni împușcați, arestați sau maltratați deoarece erau etichetați ca ”teroriști”. Ele au izul unui spectacol grotesc de comedie. Dar tragic, dureros și real.
Un lucru era cert în decembrie 1989. Teroriștii trebuiau împușcați pentru a salva Revoluția. Problema era că oricine putea fi terorist în viziunea celuilalt. Civili, cadre ale Armatei, securiști, miliției.
Așadar, cine-a tras în noi, după 22?
S-au scurs 27 de ani de la prăbușirea comunismului. Peste dosarele Revoluției s-a așternut praful. Uneori, el mai este suflat, ușor, lăsând impresia că, poate acum va fi momentul când se va afla adevărul. Însă este doar praf aruncat în ochi.
Rămâne însă datoria procurorilor și a istoriei să-i judece pe cei care au dat ordin să se tragă în populație în 1989, dar și pe cei vinovați de isteria unei diversiuni care a curmat sute de destine nevinovate.
Iar datoria noastră este să îi comemorăm pe cei care în numele libertății au plătit, cu sânge, prețul suprem.
16-25 Decembrie 1989, odă libertății!
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
16 25 decembrie 1989
cine a tras
diversiune
morti
nicolae ceausescu
revolutie
teroristi
