”Produsele” trustului Pro ne explică, de câteva săptămâni, de ce unii străini iubesc România. Francezi care s-au dus la țară să folosească WC-ul din curte, ca să nu mai polueze planeta, englezi ce învârt milioanele la conducerea unor multinaționale, italieni care s-au căsătorit cu localnice și cu țuica de prune ș.a. La întrebarea ”De ce iubesc România?”, se poate răspunde simplu: ca să facă și mai mulți bani patronii din America ai  CME.

E o strategie de marketing, operată cu profesionalismul dovedit la ”Românii au talent”, ceea ce nu poate să însemne decât un spectacol de calitate, în sine. De data asta, spectacolul știrilor. Ok, asta nu înseamnă că ar fi ceva rău sau inutil. Se apasă pedala patriotismului, că vine 1 Decembrie, zi în care s-a născut România Mare și Pro-ul, iar publicul capătă motive de optimism, care nu strică în atmosfera sumbră a crizei. Nu ne mai rămâne decât să ne pregătim sufletește pentru discursurile care încep cu fraza tembelă ”Sunt mândru că m-am născut român”. (De ce ? Ai un merit în chestia asta? Deții trei creiere, în loc de două, fiindcă ți-a dat întâmplarea un CNP românesc? N-are a face. A trecut și Sf. Nicolae, vine Crăciunul și atunci, firește, suntem mândri că ne-a creștinat Apostolul Andrei, oferindu-ne și o zi liberă, cu această ocazie, dacă o vrea Camera Deputaților să aprobe gheșeftul de la Senat).

De ce iubesc străinii România nici nu e greu de răspuns. Au avut posibilitatea să aleagă și au găsit aici ceea ce căutau: natură, fete, bani etc. La fel de ușor sau de greu i-ar fi putut descoperi Gândul și pe unii străini scârbiți de România. Turiști otrăviți cu salmonela, patroni țepuiți, rude ale unor tineri omorâți în timpul unei excursii, pentru 100 de euro. Așa cum ar putea găsi orice jurnalist din lume oameni fericiți sau nemulțumiți, după ce au vizitat țara lui.

Ideea că altora le place aici, în vreme ce românii nu își apreciază țara, e plasată în subtext de autorii campaniei de presă. Și pleacă de la o percepție destul de răspândită: că românii nu prea iubesc România. De fapt, există și un banc pe tema asta: cum mimează Bulă cântecul ”M-am născut în România”? Se dă cu capul de pereți.

De ce își urăsc românii țara? Asta e întrebarea care ar trebui să ne-o punem. Sărăcia nu explică de ce irlandezii care au plecat în timpul Marii Foamete, cu  peste două secole în urmă, și-au păstrat tradițiile, iar strănepoții lor se întorc la Dublin ca musulmanii la Mecca. Asta în vreme ce mulți români, la a doua generație în New York,  nu mai știu să zică bună ziua în românește și nu mai vor să aibă de-a face cu foștii lor conaționali.

Personal, văd o singură explicație: se confundă țara cu statul. Iar statul este cel care te umilește, te păcălește, îți ia tot și apoi îți râde în nas. Injustiția este mai rea ca sărăcia. Nedreptatea lasă răni care nu se vindecă. Irlandezii erau sub ocupație străină, opresorii erau englezi. Românii sunt la cheremul propriilor conducători. Practic, statul care îi ține sub ocupație și îi jecmănește e statul român, de aceea, cred, mulți români urăsc România.

Vreți un exemplu de injustiție care poate rupe legătura dintre stat și cetățean? Iată: când omul are o datorie la stat este executat fără milă, de un mecanism implacabil. Când statul datorează ceva cetățenilor săi, vine reprezentantul statului și spune: nu-ți dau, că nu am de unde!

Naționalizarea, lagărele, demolările de case din timpul lui Ceaușescu, cu despăgubiri în batjocură, curbele de sacrificiu, toate relele pe care le-a suferit cetățeanul fără să aibă cum să-și afle dreptatea s-au făcut în numele României. Din când în când, mai vine câte unul și-și cere scuze, în numele statului, cum a făcut Băsescu condamnând comunismul. Apoi, le dă românilor peste nas, anunțându-i că nu va respecta rezultatul alegerilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News