Jakob Pietschnig, profesor de psihologie și șef al departamentului de psihologie diferențială și de psihodiagnoză de la Universitatea din Viena, a spus că rezultatele obținute la testele de inteligență ne dau o idee despre cum se vor comporta persoanele în anumite situații.

Jakob Pietschnig a fost invitatul lui Radu Golban în cea mai nouă ediţie a emisiunii „Outlook” de la DCNewsTV. Au fost abordate subiecte extrem de interesante. Ce este și cum se măsoară IQ-ul? Ne confruntăm cu o scădere a IQ-ului? La ce ne putem aștepta prin extinderea testelor de inteligență?

„E important ca totul să funcționeze conform legii și ordinii. Dar mi s-a părut interesant să mă întreb de ce este măsurată inteligența. Și să mă gândesc la riscul ca aceste măsurători să fie instrumentate politic”, a spus Radu Golban. „Cred că mesajul pe care trebuie să-l transmitem telespectatorilor este acesta: Informați-vă și emancipați-vă! Trebuie să fim circumspecți când vine vorba de măsurarea inteligenței, să ne întrebăm cine măsoară și în ce scop. Doar profesioniștii ar trebui să măsoare inteligența”, a zis Radu Golban, adăugând: „În plus, inteligența nu este neapărat ereditară, așa cum pretind unii.”

Jakob Pietschnig a vrut să sublinieze că „testele de inteligență nu vizează evaluarea oamenilor” și „un om înseamnă mai mult decât capacitatea lui cognitivă”.

„Scopul psihodiagnozei sau al cercetării inteligenței nu este să descrie integral persoanele. Rezultatele obținute la testele de inteligență trebuie utilizate adecvat: ele ne dau o idee despre cum se vor comporta persoanele în anumite situații și prin raportare la anumite cerințe, unde se descurcă ușor și unde au nevoie de sprijin. Dacă ne limităm la acest cadru, suntem feriți de riscuri”, a explicat Jakob Pietschnig.

 

Citește și...

Unii cercetători spun că avem de-a face cu o scădere a coeficientului global de inteligență. Jakob Pietschnig: Trei scenarii

 

„Dar de ce cred unii cercetători că avem de-a face cu o scădere a coeficientului global de inteligență? Așa stau lucrurile?”, a întrebat Radu Golban.

„Ideea provine din faptul că, în ultimii o sută de ani, s-a observat o creștere constantă a rezultatelor la testele de inteligență. Indiferent de țară și indiferent de domeniu, IQ-ul a crescut. Începând din anii 1990, poate chiar 1980, evoluția încetinește și devine mai nuanțată, sub aspectul diverselor domenii ale inteligenței. Chiar dacă inteligența are o bază comună, există totuși capacități specifice, care prezintă diverse traiectorii. Iar aceste traiectorii încep să se îndepărteze puțin una de alta. Cu toate acestea, nu se poate spune că situația se înrăutățește la scară globală. Mai ales în țările scandinave, s-a observat, în utimele câteva decenii, că nivelul mai degrabă stagnează sau poate chiar scade. Dar nu se poate spune că așa e peste tot și nici că ar fi o tendință unitară în Scandinavia. Acest tipar devine mai eratic și mai volatil, asta se întâmplă acum.

De aceea nici nu sunt atât de sigur că nivelul scade pe plan global. Dar se întâmplă ceva. De unde și noul scepticism față de creșterea nivelului de inteligență”, a explicat Jakob Pietschnig.

„Să descriem câteva scenarii. Primul scenariu: să presupunem că această încetinire este reală. Chiar și așa, tot ar exista o creștere în comparație cu cei dinaintea noastră, creștere binevenită în sensul evoluției. Al doilea scenariu: stagnăm la un nivel înalt (să sperăm). Al treilea scenariu: suntem în scădere. Putem să presupunem, de dragul discuției noastre, că această scădere este reală. Ce ar însemna asta? Studiile mai vechi despre ce s-a întâmplat în ultimii o sută de ani arată că IQ-ul a crescut indubitabil. Ceea ce nu a crescut este așa-numitul G psihometric. G-ul psihometric este un fel de mulțime de intersecție a tuturor performanțelor intelective, adică a tot ce au în comun aceste performanțe.

Sună paradoxal. Cum poate să crească inteligența, în timp ce partea comună a performanțelor cognitive nu crește? Această parte comună ia naștere din corelația pozitivă a tutoror performanțelor intelective specifice pe care le avem. Când formele de educație devin mai specializate, pentru că lumea noastră devine mai complexă, pentru că avem nevoie de mai multă cunoaștere în anumite domenii pentru a deveni experți capabili să rezolve problemele specifice acestor domenii, se constată o creștere a capacităților în general, dar nu și a G-ului psihometric. Lucrurile sunt foarte complexe”, a subliniat Jakob Pietschnig.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News