Scenariul boicotării summitului ECE-China, de la București, de către Traian Băsescu, se împiedică de întâlnirea cu premierul Li Keqiang.

”Circulara” UE, aruncată pe surse de la Cotroceni, a fost primul pas. Difuzată inițial de un site portocaliu și rapid preluată de întreaga presă, cum se întâmplă, fără verificare, banala comunicare a Comisiei s-a transformat în  avertisment dur, război sino-bruxelez etc.

A urmat apoi o canonadă de apariții tv, care puteau la fel de bine să fi fost programate cu o săptămână înainte sau cu trei zile după. Plus întâlnirea CSAT,  planificată taman în toiul summitului.

În această ecuație, refuzul de a primi delegația chineză ar fi fost cea mai tare știre a momentului. Era  în logica diversiunii mediatice. Spre deosebire de refuzul de a primi delegația din Muntenegru, de care nu aflam dacă nu mărturisea premierul. Probabil, era aruncat în aer întreg summitul și ar fi vuit presa europeană zile în șir.

Ipoteza că președintele s-ar fi temut de un scandal diplomatic nu stă în picioare. Când a disprețuit Traian Băsescu scandalul? Amânarea întrevederilor cu ambasadorii și unele refuzuri, fără explicații, nu sunt rare. Unde mai pui că, refuzând discuțiile cu Li, avea justificarea luptei pentru UE, a orientării spre Vest.

De fapt, toate acțiunile în plan extern, de la plierea pe austeritatea Angelei Merkel până la ”sfidarea” Rusiei, sunt arme folosite în politica internă. Ori se caută un hegemon, ori voturi.

Mi-e greu să cred că Traian Băsescu s-a temut de reacția Chinei, dacă s-a abătut de la planul boicotului. Mai degrabă, s-a ferit să fie identificat drept responsabil al unui eventual eșec al acordurilor de la summit. Acum, orice greșeală de parcurs, va fi imputată guvernului. Nimeni nu poate acuza președinția că nu se construiește hidrocentrala de la Tarnița sau nu se fac expropieri pentru linia ferată de mare viteză.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News