Eu i-aș fi spus mareșalului :”Ocupați gările!”...Această glumă tristă, despre un bețiv care desenează harta de operațiuni, din cuțite și pahare, la cârciumă, a ajuns, la noi, expresia gândirii ”elitelor”.

Sebastian Lăzăroiu, eminența cenușie, la propriu și la figurat, a bocilor din Palatul Victoria, dar și alți distinși servitori prezidențiali, au anunțat cohortele de spălați pe creier, de aplaudaci și de securiști în civil, acționând ca zvoneri/răspândaci, ce trebuie înțeles din ieșirea lui Traian Băsescu. Și anume, că președintele e un erou neînfricat, care ar fi negociat cu rușii (hă, hă, hă!), riscând inclusiv condamnarea la moarte, de aceea, astăzi, trebuie votat în dușmănie, fiindcă nu poate duce țara în șanț, cum ni se pare nouă, odată ce e atât de patriot încât ar fi murit în 1947 pentru ea.

Celor cărora le este rușine de ceea ce a făcut Băsescu, dar nu suficient de rușine ca să molfăie aceste cuvinte în apărarea sa, le atrag atenția că:

1. A declara că ești patriot e simplu, mai ales dacă trebuie doar să plângi în fața presei ca să te creadă lumea. A face un act de curaj e alta. De exemplu, a întoarce armele împotriva unui dictator dement, care ocupase militar țara, cum era Hitler și a-l aresta pe un alt dictator, care îți promitea spânzurătoarea, cum făcea Antonescu, a fost un act de curaj . Ce acte de curaj a făcut Băsescu în timpul dictaturii, când avea, slavă Domnului, ocazia? A făcut bișniță, operațiune care se realiza cu voie de la Securitate. A trimis dictatorului telegrame de felicitare, scrise de Securitate. A ajuns reprezentantul Securității la Anvers. Curaj, nu glumă!
2. MS Regele Mihai ar fi putut părăsi țara, fără nici un risc personal. De altfel, se și aștepta acest lucru, care ar fi ușurat mult misiunea ”republicanilor”. Regele s-a întors în patrie, de la Londra, riscând moartea la propriu, nu ca ipoteză de lucru, la B1TV. Astfel, i-a lăsat pe comuniști fără argumente, dându-le posibilitatea, lui Traian Băsescu și Vladimir Tismăneanu, să-i condamne în 2006 pentru actul de la 30 decembrie.
3. Era un gest patriotic sinuciderea lui Mihai I? Nu, era o mare greșeală. O dovadă de orgoliu sau de imaturitate politică. MS Regele nu acționa de capul său, ca unul din frații Băsescu, când erau puști și se jucau în spatele blocului. În acel moment, era unicul reprezentant al Dinastiei. Moartea sa ar fi lăsat România fără nicio speranță. ASR Principele Nicolae era în vârstă, neputând asigura succesiunea dinastică. Alte rude de religie ortodoxă nu existau.  Casa Regală a României dispărea în 1947. După 50 de ani de îndoctrinare, mulți români nu mai văd  Monarhia ca pe o soluție, dar să ne imaginăm acei ani. Ce-ar fi însemnat pentru milioane de români regaliști dispariția fizică a Regelui, plus bălăcărirea Monarhiei, de către propagandă (bine, nu-i târziu nici azi pentru cei cu adevărat dedicați dictaturii)? Simpla existență a unui monarh legitim, care ar fi putut reveni în țară, odată prăbușită Uniunea Sovietică, dădea sens rezistenței acestora. Mare parte dintre ei au murit, așteptând  ca roata istoriei să se întoarcă. Cei care au supraviețuit până azi nu meritau să fie scuipați în față de...șeful statului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News