Vorbind despre provocările sistemului de justiție, judecătoarea Cristina Drăghici-Nedelcu a subliniat importanța instituției asistentului judiciar, aflată încă la început, care ajută magistrații cu sarcinile birocratice, dar recunoaște că această instituție lato-sensu nu rezolvă în întregime problema volumului mare de muncă. Judecătoarea a menționat dificultățile pe care le întâmpină instanțele din cauza condițiilor precare de lucru și a numărului insuficient de judecători, ceea ce duce la o suprasolicitare și la o gestionare dificilă a dosarelor.

Cum ajută asistentul judecătorului în conceptul larg de degrevare a instanțelor

"Era o discuție despre acea persoană care să vină pentru fiecare judecător din România, asistentul judecătorului, care să facă toată acea treabă de birocrație - să ajute magistratul, bineînțeles, să tragă concluzii - un om pe care trebuie să se bazeze (n.r., magistratul), cu studii de drept", pune pe tapet Laura Duță.

"Instituția asistentului judiciar este la început de drum, este în pionierat. Și, oricum, nu este rezervată tuturor instanțelor. (N.r., Da, doar curți de apel și tribunale). S-au demarat (n.r., proiectele), au fost și niște proiecte-pilot care au fost de succes, pentru că au intrat oameni care într-adevăr au putut redacta anumite proiecte de hotărâre (...).

Sigur că e un început, dar nu dezleagă problema întru totul. Personalul auxiliar cu care noi facem o echipă foarte solidă și cu care avem o legătură organică foarte importantă este și el de mare ajutor, dar în același timp, pentru că activitatea personalului auxiliar se mulează pe activitatea noastră de înfăptuirea justiției și ei trec prin aceleași provocări. Au aceiași timp îndelungați, stau peste program, trebuie să găsească acest echilibru ideal între familie și profesie.

Este foarte greu de gestionat toată această muncă titanică în condițiile în care suntem puțini. Nici condițiile din instanță nu sunt cele mai îmbucurătoare, pentru că unul dintre punctele în MCV-ului era inclusiv amenajarea acestor spații în care să putem gândi limpede...", arată judecătoarea Cristina Drăghici-Nedelcu.

Sursa: Freepik

"Să nu uităm de instanțele în care dosarele, acele volume de care povestiți dumneavoastră, stăteau efectiv pe jos în holurile instanțelor sau de instanțe insalubre, efectiv. Să nu mai spunem că nu există cabinetele specializate pentru avocați, unde să schimbe și roba de haina cu care vin de afară și așa mai departe. Și judecătorul care, bineînțeles, stă între mormanele de dosare.

De ce în alte state (cum spuneați, în Italia - patru ani durează un divorț), la noi se încearcă în câteva luni soluționarea la divorț, deși există acea cale amiabilă? Am putea fi degrevați de foarte multe dosare, mai ales pe partea asta civilă, să meargă la un mediator, să se înțeleagă, ca să nu mai îngreuneze atât de mult partea aceasta de instanțe. Dar spuneați că noi avem și un volum foarte mare de dosare față de cei din Europa. De ce suntem ași în a merge în instanță și procese, procese, procese, procese?", întreabă Laura Duță.

În România, lipsește cultura concilierii

"Am reflectat eu însămi de foarte multe ori asupra acestui subiect. Am discutat și cu colegii mei din Spania în cadrul unui schimb de experiență și am ajuns la concluzia că e vorba și de mentalitate. Deci ceea ce a fost inoculat omului - e vorba și de educație, de această evoluție socială în cadrul căreia de fiecare dată, din păcate, se înțelege în mod eronat această conciliere.

Nimeni nu lasă de la el, fiecare vrea să aibă adevărul absolut și este foarte greu de gestionat. Sigur că da, ideal - și chiar legea ne indică - ca în procesele care se pliază pe această posibilitate de înțelegere a părților, noi de fiecare dată să încercăm la fiecare termen să împăcăm părțile. Ceea ce am și făcut recent în cadrul ședinței de judecată.

Mai ales când este vorba de litigii între frați, între verișori, chiar în cadrul familiei unde relațiile afective totuși ar trebui să primeze. Și atunci cred că de la asta pornește în primul rând - că nu avem această cultură a concilierii. Să încercăm să luăm lucrurile ca atare.

Fiecare vrea să aibă un primat cu adevărul absolut și este greu de decelat acest aspect", adaugă judecătoarea Cristina Drăghici-Nedelcu.

Sursa: Freepik

"Încercați la astfel de procese pe partea civilă, bănuiesc că sunteți dumneavoastră?", mai întreabă Laura Duță.

"Mixt, mai nou. (N.r., Da, am intrat și pe penal). Și asta, ca să fac o paranteză, pentru că cel mai viu exemplu este din cadrul judecătoriei la care activez - Judecătoria Bolintin-Vale. Noi avem o schemă de 8 judecători, care oricum este subdimensionată față de volumul de muncă, din care, în mod efectiv, suntem 5. 5 activăm în cadrul instanței.

În atare condiții, întrucât anul trecut eram 8 și acum suntem 5, cu un volum și mai mare de dosare - la acest moment, (n.r., există) 7.000 și ceva de dosare înregistrate cu dosar unic, câteva sute venite prin declinare de la alte instanțe, plus dosarele asociate (A/1, A1/1, A1/2 și așa mai departe), care trebuie și ele avute în vedere, că implică o încheiere sau o sentință, după caz. Deci, în contextul ăsta în care am rămas 5, am fost nevoiți să revenim la activitatea mixtă -per total, civil și penal.

Înainte am încercat o specializare de facto, că nu aveam propriu-zis secții, dar acum, pentru că suntem atât de puțini și este totuși greu de gestionat de doar doi colegi penalul, ne intersectăm pe toate domeniile, deci și civil și penal...", conchide judecătoarea Cristina Drăghici-Nedelcu.

Citește mai multe despre asistentul judecătorului aici: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/277349.

Ascultă continuarea aici, de la minutul 16:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News