Bogdan Teodorescu, în exclusivitate pentru DC News, a abordat lipsa dezbaterilor între contracandidați în România. Acesta a explicat natura reală a dezbaterilor și a venit cu exemple din democrația românească și americană.

În societatea și democrația românească este din ce în ce mai evident un trend. În ciuda opiniilor politice diverse, a poziționărilor de ultim moment în afara alianțelor, a retoricii și clipurilor de campanie, cetățenii nu se bucură de dezbateri între contracandidați. Există numeroase formule demne de apreciat care să implice cumva candidații, în timp ce răspund întrebărilor din presă sau celor venite din societatea civilă, dar totuși pare că politicienii noștri caută să evite dezbaterile cu adversarii lor.

În timp ce publicul larg percepe această practică ca pe o necesitate a democrației, oamenii politici și echipele profesioniste de campanie și comunicare vin adesea cu altă viziune, una mai ancorată în cifre electorale, pragmatism și lupte acerbe pentru puterea în stat. DC News a discutat în exclusivitate cu profesorul și analistul Bogdan Teodorescu pe baza acestui fenomen. Astfel, am urmărit să înțelegem de unde a plecat tendința evitării dezbaterilor politice, de ce nu sunt dezbaterile exact cum le percepe publicul larg și ce momente din istoria democrației românești și a alegerilor americane confirmă acest lucru.

Dezbaterea nu ține atât de mult de dragostea pentru democrație - "Este o parte a unui spectacol foarte mare care se numește campanie electorală"

"Primul episod de acest fel a fost în timpul lui Iliescu. Iliescu a refuzat dezbaterea cu Vadim în anul 2000, în turul 2. Problema este următoarea: este un lucru care trebuie precizat. Eu îl tot spun și lumea ridică din sprâncene. Dezbaterea electorală, deși dorită de societate, este un element de campanie. Adică, cel care o face trebuie să fie convins că îi face bine clientului său, aici vorbind de managerul de campanie sau de coordonatorul de imagine. Dezbaterea electorală nu este un prerogativ constituțional. Nu este ca prezența la vot. Nu este stipulată în Constituție. Este o parte a unui spectacol foarte mare care se numește campanie electorală. Ori această dezbatere are sens să o faci dacă te avantajează. Nu are sens să o faci dacă riscul de a pierde puncte este mai mare decât ipoteza că vei câștiga ceva", a spus Bogdan Teodorescu.

Exemplul concret din Democrația românească. De ce te poate costa o astfel de dezbatere? - "Dacă Geoană nu s-ar fi dus în 2009 la întâlnirea cu Băsescu ar fi fost președintele României"

"O luăm pe rând. Cine poate să intre în dezbatere? În principiu, cel de pe locul 1 cu cei de pe locurile din urmă. Cei de pe locurile din urmă au tot interesul să facă această dezbatere, pentru că vor să-l dea jos pe cel de pe locul 1. Totuși, cel de pe locul 1 ce interes are? Poate constata că, de exemplu, opinia publică îl trimite acolo și altfel pierde voturi, pentru că nu se duce să-și susțină punctul de vedere. Atunci da, riscul de a pierde voturi prin neprezentare fiind unul mare, te duci și participi la dezbatere. Eu, făcând istorie contrafactuală, afirm că dacă Geoană nu s-ar fi dus în 2009 la întâlnirea cu Băsescu în seara aceea, dacă Băsescu ar fi avut un scaun gol la care să se rățoiască că Geoană a fost la Vântu, atunci Geoană ar fi fost președintele României. Avea toate șansele. Dezastrul comportamentului său în acea seară a făcut să nu mai fie. Logica de campanie standard e simplă. Dacă Geoană nu se ducea la dezbatere, având vreo 6 sau 8 procente în fața lui Băsescu, probabil că pierdea mai puține voturi față de ce s-a întâmplat atunci", a explicat profesorul și analistul Bogdan Teodorescu.

"Prezența într-o asemenea competiție nu e doar un act de cavalerism electoral"

A doua chestiune: hai să luăm exemplul de astăzi. Vorbim de locul 1 și locul 2. Ba chiar, hai să luăm scenariul că se luptă cei 3 candidați ai dreptei: Ciucă, Lasconi și Geoană. Fiecare se uită în sondaje și se gândește că, dacă cumva el pierde, dintr-un motiv sau altul, întâlnirea respectivă, atunci voturile lui trec direct la contracandidatul său, care sare peste el și poate intra în turul 2. Trei la mână: hai să-l luăm pe Simion. Eu cred că Simion vrea să vorbească cu toată lumea. De ce nu își permit candidații să vorbească cu Simion? Pentru că le e teamă că el abordează un discurs diferit de al lor, antisistem, agresiv și așa mai departe. Dar mai e un factor și mai important. Simion are propriul său bazin electoral din care nu ia nimeni. Dacă Simion pierde, nu pierde în fața contracandidatului. Totuși, contracandidatul care se duce și ia bătaie de la Simion, mă refer la cei din dreapta, poate să piardă voturi în favoarea celorlalți care nu s-au bătut cu Simion, pentru că o să pară slab. Deci, prezența într-o asemenea competiție nu e doar un act de cavalerism electoral. Ne ducem cu pieptul în față și ne batem să vedem care e cel mai bun. Este un element de calcul electoral. Dacă acel calcul îți spune ‘stai Dumnezeule acasă, că dacă te duci acolo pierzi puncte, iar dacă rămâi acasă nu pierzi nimic’, atunci multă lume optează pentru acest lucru. Repet, în condițiile unei presiuni sociale mari, în care vine turul 2 și toată lumea spune ‘vrem să vedem față în față’, atunci e posibil ca cei doi candidați să accepte, pentru că nu au de ales", a afirmat Bogdan Teodorescu.

Chiar și în țara 'democrației absolute' Trump a ales să nu mai dezbată cu Harris - "A rezolvat-o altfel și iată că a câștigat alegerile"

"Vă dau și ultimul argument: în țara democrației absolute, Statele Unite ale Americii, a fost o singură dezbatere. După ce Donald Trump a văzut că nu e bine, nu a mai participat. Nu a refuzat din cauza emoțiilor sau din alte considerente, ci strict pentru că nu era bine pentru el. Kamala Harris a ieșit mai bine și atunci a zis că nu are rost să se expună. A rezolvat-o altfel și iată că a câștigat alegerile", a spus Bogdan Teodorescu. 

Dezbaterea rămâne fundamentală, dar poate fi înșelătoare uneori

"Dezbaterea rămâne fundamentală. Nimeni nu neagă posibilitatea ta ca votant să compari cetățenii care concurează pentru funcții în stat. Toate aceste lucruri fac parte din, să zicem, ADN-ul nostru politic născut după ‘89, în care dezbaterile au fost seara și piperul. Să nu uităm un lucru: dezbaterile pot fi înșelătoare uneori. Putem să vedem un candidat bun într-o zi proastă sau un candidat prost într-o zi bună. Ideea că politicianul trebuie să știe să vorbească cu lejeritate e o chestiune importantă, dar și aici este o nuanță. Imaginea e una, iar cunoștințele și capacitatea lui sunt alte lucruri. Pot să ai un prim-ministru extrem de bun, cu o capacitate mai redusă de comunicare. În același timp, poți să ai un vorbăreț excepțional, capabil să-ți dea cele mai seducătoare și convingătoare răspunsuri, deși e un manager îngrozitor. Deci, și dezbaterea are lacunele ei, are limitele ei, care creează iluzii ce nu duc la cele mai bune concluzii. Este un show politic, mai mult decât orice altceva", a concluzionat Bogdan Teodorescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News