Boboteaza este cea mai importantă sărbătoare creştină după Crăciun, când apele se sfinţesc, femeile joacă toată noaptea de ajun, iar destinul iubirii este dezlegat. De Bobotează sau Iordanul cum mai este cunoscută sărbătoarea de 6 ianuarie, nu se spală rufe, apa sfințită luată acum are puteri miraculoase, ea nu se strică niciodată. La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai mulți bărbați se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care va scoate crucea din apă va avea noroc tot anul.

Botezul Domnului sau Boboteaza din 6 ianuarie, alături de ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, prăznuită în 7 ianuarie, marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă şi, totodată, al celor dedicate naşterii lui Iisus Hristos.

La 30 de ani, a venit Domnul Iisus la Iordan, unde Sfântul Ioan Botezatorul învăța și boteza cu botezul pocăinței; Când a apărut Domnul Iisus pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfânt, Îl recunoaște și-L arată mulțimilor, zicând: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).

 Această mărturie era foarte necesară israelitenilor, care așteptau pe Mesia cel profețit cu multe veacuri înainte. Domnul Iisus cere lui Ioan să-L boteze.

 Atunci o mare minune s-a săvârșit: cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel și a stat peste Iisus, iar glasul Părintelui Ceresc din înalțime a răsunat, mărturisind: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3, 17).

 Întrucat în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnului și se sărbătorește pe 6 ianuarie.

 Domnul Iisus a primit acest botez, ca și pe cel al Legii Vechi, tăierea-îimprejur, „ca să împlinească Legea și proorocii”,și mai ales pentru că purta pe umerii Săi pacatele întregii lumi.

 Și în înțelepciunea Lui negrăită, a binevoit a le spăla mai întâi cu apa în undele Iordanului, El fiind fără de păcat, pentru ca mai târziu, pe Cruce, să le spele cu însuși Săngele Său.

 Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători, atât pentru creştinii ortodocşi, cât şi pentru cei catolici.

 La români, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

 La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.

 Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

 De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit "Udatul Ionilor", întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

  Fetele nemăritate încearcă să fure (de cele mai multe ori preotul le dăruieşte) un fir de busuioc din mănunchiul cu care preotul a stropit casa şi locatarii ei, pentru că se crede că busuiocul, pus în sân, o va ajuta să îşi viseze ursitul. Aceasta se va întâmpla doar dacă fata posteşte în Ajunul Bobotezei şi mănâncă o turtă din opt linguri de făină şi o lingură de sare, frământată cu doar nouă degete.

Fetele care vor să se mărite fac un mănunchi din busuioc din grădina lor, pe care îl pun sub prag înainte să vină preotul. După ce acesta pleacă, se ia buchetul de sub prag şi se pune la oglindă, spundându-se: "câţi au trecut în urma preotului, atâţia peţitori să aibă fata".

 La ţară, în Maramureş, bătrânii spun că nu e bine să arunci gunoiul până nu îţi calcă preotul în casă. Dar, dacă o faci imediat după ce a plecat preotul, vei scăpa de toate relele pentru tot anul.

 În Bucovina, tinerii satelor umblă pe străzi mascaţi, ca babe şi moşnegi (strămoşii), colindând pe la toate casele, mai ales pe la cele unde locuiesc fete de măritat. Vizita strămoşilor asigură belşug în casă şi peţitori mulţi fetelor de măritat.

 Datini păgâne care au dăinuit până azi

 Ziua de 6 ianuarie este propice purificării (credinţă transmisă de la celţi), înlăturării farmecelor şi blestemelor; tot acum, la ţară se stropesc animalele, grajdurile şi grădinile cu agheazmă, pentru a le apăra de rele.

 De altfel, în multe sate, femeile fac descântece rostite deasupra apei, care se transmit din generaţie în generaţie şi diferă de la o gospodărie la alta, pentru ca familia şi acareturile să se cureţe de farmece şi rele şi să fie ferite de acestea tot anul.

 Vechii greci organizau în această perioadă serbări dedicate zeului Dionysos, la care se bea, însă bărbaţii şi femeile petreceau separat. În zilele noastre, în unele regiuni, imediat după Bobotează, în seara şi noaptea de Sf. Ion se organizează petrecerile femeilor măritate, numite Iordănit.

 Femeile din sat se adună în număr mare la casa uneia dintre ele şi aduc preparate gătite de ele, dar mai ales băutură, multă băutură. În această zi specială, regulile ordinii săteşti se suspendă: femeile sunt mai tari decât bărbaţii, petrec zgomotos, ies pe străzi şi iau bărbaţii pe sus, ameninţând că îi aruncă în apă. Bărbaţii trebuie să se răscumpere, plătind preţul cerut de femei în litri de vin.

 Acest obicei aminteşte de orgiile greceşti, organizate în cadru religios, în timpul cărora participanţii se lăsau cuprinşi de extazul mistic în urma dansurilor şi manifestărilor frenetice. A doua zi de dimineaţă însă totul reintră în normal şi nevestele de la ţară trebuie şi ele să revină în gospodării, reîncepând un nou an de muncă grea.

Tradiții și obiceiuri de Bobotează

Multe legende şi credinţe româneşti consemnează mitologic sărbătoarea botezului lui Iisus şi Sfântul Ion, de pe 7 ianuarie. Una dintre ele povesteşte că atunci când Ioan Botezătorul a început procesiunea botezării, diavolii s-au arătat în număr foarte mare pe răul Iordanului, pentru a întrerupe ceremonia. Atunci însă Dumnezeu a poruncit preoţilor să sfinţească toate apele, astfel că diavolii au căzut sub gheţuri şi s-au înecat în apă. De aceea, se spune că daca speli în această zi, dai drumul "necuraţilor" să intre în apă.

 Iată şi alte superstiţii de Bobotează, precum şi cele mai frumoase obceiuri şi tradiţii care se păstrează şi astăzi în unele zone din ţară.

 În ajun, preotul sfinţeşte casele cu apa care a fost sfinţită în dimineaţă aceea după Liturghie. În unele zone, preotul este însoţit de copii ce sună din clopoţei şi cântă colinde speciale despre minunea de la râul Iordan. În ziua această, doar preoţii merg cu colindul din casă în casă.

Ritualul recuperării crucilor din apă este unul dintre cele mai importante. Conform tradiţiei, sunt aruncate în apa mării trei cruci ce vor fi recuperate de tineri curajoşi. Se spune că cel care va recupera crucea de lemn, va fi ferit de boli şi necazuri şi va avea noroc tot anul.

 Se crede că în ziua această toate apele sunt sfinţite, de aceea femeile nu trebuie să spele rufe pentru următoarele opt zile până la sfârşitul praznicului. Apa sfinţită luată are puteri miraculoase şi nu se strică niciodată.

 Tot în scopul alungării duhurilor necurate, vânătorii şi pădurarii satului obişnuiau să tragă focuri peste ape. De asemenea, se păstrează şi focul de artificii aprins pe dealuri.

 De Bobotează nu se dă nimic cu împrumut. La ţară oamenii nu împrumutau nici jăratec sau foc din sobă pe 6 ianuarie. Tradiția spune că dacă vei da ceva de împrumut, aşa vei face tot anul şi rişti să atragi paguba materială în casă. Bătrânii spun că în această zi de sărbatoare este bine să te fereşti de orice împrumut, fie că dai, fie că iei.

 În satele din nordul ţării, pe vremuri, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau piftie, grâu fiert şi vin roşu. După masă, acestea cântau şi jucau toată noaptea, iar dimineaţă ieşeau pe stradă şi luau bărbaţii cu forţa la râu, pe care îi ameninţau că îi aruncă în apă. Întreg ritualul poartă numele de "Iordănitul femeilor".

Totodată, cine posteşte înainte şi aşază busuioc sub pernă în ajunul Bobotezei are şanse mari să îşi viseze alesul în această noapte.

 "Udatul Ionilor" are loc în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care poartă acest nume se pune un brad împodobit, iar acesta da o petrecere cu lăutari. În Transilvania cei care poartă acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la rău unde sunt botezaţi/ purificaţi.

 Despre agheasma adusă de la biserica se crede că este miraculoasă. Sunt suficiente câteva picături de apă sfinţită pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. În schimb, dacă agheasma se strică, se crede că asupra casei a fost aruncat un blestem.

 Şi starea vremii capătă semnificaţii magice. Astfel, dacă va bate crivăţul, anul va fi rodnic, daca pomii sunt plini de promoroacă, va fi belşug şi sănătate.

Boboteaza, ziua în care apa devine "vie"...

 Apa, simbol etern al vieții, al renașterii și al regenerării, dar și al purificării, devine un element central al sărbătorii de Bobotează. Se crede că puterea duhului sfânt este atât de mare în această zi încât apele rămân sfințite pâna la 8 săptămâni după Bobotează... Este motivul pentru care se spune în popor că nu este bine să speli rufe în cele 8 zile de după sărbătoare ori altfel rișsti să ‘spurci” apele.

 Totodată, există obiceiul de a consuma agheasma mare timp de 8 zile, din ajunul Bobotezei până la încheierea praznicului, pe 13 ianuarie, iar ulterior în zilele de post, de sărbatoare sau de ajunare. Din apa sfințită se gustă întotdeauna pe nemâncate. Bătrânii spun că apa sfințită este bună și de deochi, dar și pentru a alunga răul sau crizele de nervi, de frică, de panică, etc.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News