Ştim cât de greu este să deschidem o pungă de chips-uri şi să mâncăm doar una sau două. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul unui bol cu îngheţată, al unui platou cu hamburgeri, respectiv al mâncărurilor care ne tentează cel mai mult, dar care adesea nu sunt cele mai bune pentru noi.

Autor: Roberta Cautiş

Chiar şi o cunoscută marcă de chips-uri s-a bazat pe această senzaţie, în construcţia sloganului său publictar. De ce sunt atât de irezistibile pentru noi alimentele bogate în grăsimi, deşi suntem conştienţi că nu sunt neapărat şi cele mai sănătoase? Cercetătorii de la Universitatea din California, în Irvine (Statele Unite), au dat un răspuns surprinzător.

De câte ori se consumă aceste alimente, intestinul produce endocanabinoizi, substanţe asemănătoare cu compuşii pe care îi conţine marijuana. Aceasta este principala concluzie a studiului, publicat în ultimul număr al revistei Proceedings of the National Academy of Sciences, potrivit 20minutos.es.

Dorinţa de a mânca mai mult

Endocanabinoizii sunt un grup de molecule de grăsime, produse de organism, care sunt implicate în diverse procese fiziologice, inclusiv în cele ale poftei de mâncare, senzaţiei de durere, memoriei şi stării de spirit.

Studiul, finalizat prin testarea pe şoareci, a arătat că, atunci când animalele mănâncă produse grase, un grup de celule din sistemul digestiv începe să producă endocanabinoizii, fenomen care nu se întâmplă atunci când consumă zaharuri şi proteine.

Procesul începe pe limbă, unde grăsimile generează un semnal ce ajunge mai întâi la creier şi apoi la nervul vag, o formaţiune de nervi care se deplasează de la faringe până la intestin. Acolo semnalul stimulează producţia de endocanabinoizi, conducând la o creştere în semnalele celulare care declanşează nevoia de a menţine consumul de alimente grase.

Oamenii de ştiinţă cred că acest mecanism implică eliberarea de compuşi digestivi legaţi de foame si saţietate şi, prin urmare, se simte dorinţa de a mânca mai mult. Cu toate acestea, nu ştiu de ce acest mecanism se întâmplă numai la grăsimi şi la alte tipuri de alimente nu.

Conform Dr. Daniele Piomelli, profesor de farmacologie şi cea care a condus studiul, poate fi vorba de faptul că "probabil, acest proces a fost un răspuns evolutiv la mamifere."

Deşi acest mecanism natural a ajutat cândva mamiferele să supravieţuiască, în prezent provoacă efectul invers.

Nu toate grăsimile sunt la fel

Dacă mâncărurile bogate în grăsimi ne impulsionează să mâncăm încontinuu, există şi alimente bogate în grăsimi nesaturate (cum ar fi uleiul de măsline, nucile sau peştele gras) care fac contrariul: trimit la creier un mesaj ce confirmă că senzaţia de foame a fost satisfăcută.

Chiar Danielle Piomelli a realizat un studiu anterior care demonstrează că din grăsimile saturate derivă un compus care reglează foamea şi greutatea corporală.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News