Nu e neapărat rău că Traian Băsescu arată lipsit de fantezie în discursurile publice. În 2004 acuza baronii PSD, în 2008 mogulii Opziției, în 2011 se răstește la boierii regiilor cu capital de stat. Baroni, boieri, cam tot pe acolo. Da, dar prima condiție ca  propaganda să aibă succes constă în repetarea permanentă a temelor principale, spune Jean-Marie Domenach, care îl citează pe Goebbels: ”Biserica Catolică rezistă fiindcă repetă același lucru de 2000 de ani”.

Modul în care a fost structurat discursul de comemorare a unui an și o zi de austeritate arată, de asemenea, cum a câștigat de atâtea ori alegerile. În primul rând, a explicat de ce anunță el și nu Boc măsurile discutate cu FMI: se află în luptă cu presa care ”speculează” și trebuie să pună la punct acestor speculații. Desigur, delimitările sunt pentru cunoscători. Marele public trebuie să înțeleagă, din mesaj, exact contrariul: cine e șeful și cine trebuie felicitat pentru succes. În fond, nu-i un succes că ne-a salvat de la derapaj, chiar dacă ne-a tăiat 25 la sută dintr-un picior? Sau din celălalt? A urmat, apoi, un lung expozeu, plin de cifre, care l-ar fi adormit și pe Mihai Tănăsescu, dacă acesta nu avea inspirația să joace un pic de tenis,  chiar în acele momente. Oricum, Băsescu n-a pierdut publicul din fața televizoarelor, fiindcă exact atunci se transmitea, în ”fereastră”, călătoria Shakirei prin București. Tonul, profesionist-plictisitor, ca și abundența de termeni tehnici, au ajuns însă la telespectator, care a reținut doar mesajul: ăsta știe ce face, le are , pe parte economică. V-am spus noi, au un motiv de satisfacție susținătorii, câți or mai fi rămas. A urmat faza cu 2015: neabătut, spre obiectivul de aur al României, adoptarea euro. Nu contează că în 2015 putea să promită și prima casă pe Lună, oricum nu va mai fi la guvernare. Nici că toate speculațiile legate de moneda europeană au pornit de la un document guvernamental, ”sifonat” în presă, ca să facă teasing.  Ba mai mult, dacă obiectivul 2015, anunțat de Băsescu, nu va fi atins, de vină vor fi cei aflați, atunci, la Putere. Important e că a arătat determinare și a mai scos câteva voturi de la cei care au și lei și euro, în conturi. Apoi, a aruncat stafidele în cozonac: câteva fraze cheie, ușor de memorat și difuzat ( boieri, veselie etc). Tot ca mecanism de propagandă notăm și caricaturizarea adversarului (în acest caz, unul imaginar, căci nu-și închipuie nimeni că va supăra directorii de regii, proaspăt numiți de PDL în funcții).

Dacă nu avea norocul ca  80 la sută dintre români să shakirăie de foame, tare mi-e că Opoziția nu avea ce-i face lui Traian Băsescu. Astăzi, chiar dacă  el ar cânta Waka Waka la Cotroceni, tot Kaka Maka va auzi ecoul, din frigiderele românilor.

Din păcate, nu mă sperie măiestria cu care Traian Băsescu își face numărul. Ci, senzația de deja-vu. În 2009,  președintele ne spunea :” România are nevoie, ca centură de siguranță, de un împrumut extern.  Un împrumut ne va face mai rezistenți la o eventuală deteriorare rapidă a economiei naționale sau globale”. O simplă măsură de precauție, acel acord cu FMI. Sâmbătă, ne anunța că am luat un împrumut de tip ”precauție”. Ce-a urmat, în 2010, se cunoaște. Ce va fi...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News