Operațiunea ”Cumințenia Pământului” este un ”proiect” născut mort. O făcătură de imagine, nici măcar una profesionistă, ci o încropeală de amatori.

Jurnalistul Val Vâlcu prezintă mai multe motive pentru care campania de strângere de bani pentru opera lui Brâncuși, ”Cumințenia Pământului”, a eșuat.

Unul dintre motivele pentru care campania ”Cumințenia Pământului” a eșuat este că publicul larg nu vede niciun beneficiu concret pentru achiziționarea operei de artă. Dacă guvernul ar fi făcut apel pentru restaurarea unui obiectiv cultural (casa memorială, muzeu, teatru etc.), atunci, poate, rezultatele ar fi fost altele.

Tot în acest context, trebuie menționat că oamenii nu știu cum a fost stabilit prețul statuietei. Dacă am fi vorbit de restaurarea unui obiectiv cultural, atunci consturile ar fi putut fi verificate. Statueta costă 11 milioane de euro. Astfel, au existat suspiciuni asupra afacerii.

În general privații cumpără opere de artă pe care apoi le donează statului. Evident că sunt țări în care nu intră în discuție corupția cânt se cumpără o operă de artă de către muzeu. În România, în condițiile în care în presă sunt prezentate zilnic cazuri de corupție, oamenii sunt suspicioși.

Un alt motiv pentru care campania a eșuat este lipsa obișnuinței unei asemenea achiziții. Oamenii sunt obișnuiți să găsească arta direct la muzeu, fără să se întrebe cum ajuns acolo. Nu este nimic neobișnuit ca 

Campania este văzută cu o mișcare de PR. Membrii guvernului sunt văzuți ca niște oameni care eu pierdut legătura profesională cu România. Sunt veniți de la Bruxelles. În acest context, guvernul tehnocrat a încercat să atingă coarda patriotismului pentru a se legitima. Această mișcare a fost seizată de o parte a presei și de oameni.

Alte motive

-amestecă civismul cu politicianismul. Dacă era o inițiativă privată, a unui ong sau a unei persoane, aș fi sprijinit-o cu toată forța. Asocierea, spiritul comunitar sunt premise ale dezvoltării și merită încurajate. Lucrurile se schimbă când inițiativa aparține unui un om politic (alde Cioloș pot să-și tatueze TEHNOCRAT și pe frunte, odată ce au intrat la guvernare, au devenit oameni politici).

-alegerea făcută de guvernul Cioloș este una politică, deci va divide societatea, nu o va uni. De ce să finanțăm achiziția unei statui și nu construcția unui teatru? De ce să cumpărăm statuia unui artist consacrat și nu să promovăm arta tinerilor creatori? Care este problema dacă statuia pleacă din țară? Nu cumva ar deveni o reclamă mai eficientă decât frunza lui Udrea în atragerea unor turiști străini la Târgu Jiu? Sau de ce să nu dăm banii pentru renovarea casei memoriale, eventual includerea acesteia într-un ansamblu cultural, care să ridice Hobița? Astfel, în loc să băgăm bani în buzunarul unei singure familii, am ridica o întreagă comunitate locală.

-dacă tot consideră guvernul că trebuie să păstrăm statuia la stat, în țară, de ce nu este capabil să o plătească? Apelând la subscripție, guvernul se arată slab, invitând la atac adversarii. Cum de altfel a și făcut-o ambasadorul Rusiei, care i-a tras, scurt, un croșeu la ficat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News