Totuși, deși toată lumea știe că guvernul SUA nu ține absolut deloc cont de ceea ce are de spus FMI despre afacerile sale, cea mai recentă revizuire a articolului IV de către FMI asupra economiei SUA este remarcabilă printr-o concluzie neașteptată. Cititorii vor fi surprinși să afle că, în estimarea FMI, datoria guvernului SUA se află pe o cale sustenabilă, notează Barry Eichengreen, profesor de economie și științe politice la Universitatea din California, Berkeley, fost consilier principal în politici la Fondul Monetar Internațional, în ProjectSyndicate.

Această concluzie reflectă ipotezele consensuale privind evoluția inflației, creșterea PIB-ului, ratele dobânzilor și deficitele bugetare. Desigur, este riscant să încerci să previzionezi aceste variabile pe o perioadă de zece ani, cu atât mai puțin pentru 30 de ani, orizontul pe care Biroul pentru Buget al Congresului SUA (CBO) desfășoară un exercițiu similar. Ipotezele adoptate de cele două instituții diferă în detalii, CBO fiind puțin mai optimist în privința perspectivelor de creștere ale Americii, de exemplu. Dar, deși ambele instituții prevăd o creștere a datoriei în următorii zece ani, niciuna nu vede o spiralare a acesteia.

„Pentru a înțelege de ce, este important să începem de la punctul de plecare potrivit. Acesta nu este datoria totală a guvernului federal, ci mai degrabă datoria în mâinile publicului. O parte semnificativă din datoria federală totală a SUA este deținută de guvernul însuși, în special în Fondul Fiduciar pentru Securitate Socială. Plățile de dobândă ale Trezoreriei pentru această porțiune reprezintă venituri din dobânzi pentru Fondul Fiduciar. Pentru această parte a datoriei, guvernul face pur și simplu plăți de dobândă către el însuși”, spune Barry Eichengreen.

Datoria în mâinile publicului este în prezent de 100% din PIB – un nivel ridicat după standardele economiilor avansate, dar nicidecum catastrofal. CBO o vede crescând, presupunând că nu se fac schimbări în legislația actuală, la 116% din PIB în 2034, 139% în 2044 și 166% în 2054.

Aceste niveluri par alarmante.

„Dar Japonia a demonstrat că o economie avansată care se împrumută în propria sa monedă poate gestiona datorii de această magnitudine. Factorii care limitează riscul unei crize a datoriilor, așa cum notează FMI, includ profunzimea piețelor financiare ale SUA, diversitatea bazei de investitori, rolul dolarului în sistemul internațional, capacitatea Rezervei Federale de a sprijini piața obligațiunilor Trezoreriei și puterea instituțiilor americane”, a mai spus specialistul.

„Ce ar putea merge rău atunci? Ei bine, instituțiile americane s-ar putea dovedi a nu fi atât de puternice. Donald Trump are un istoric personal de neplată a datoriilor. Așa cum a observat William Silber, Trump, într-un al doilea mandat prezidențial, ar putea instrui secretarul Trezoreriei să suspende plățile datoriei, iar nici Congresul, nici instanțele de judecată nu ar putea face nimic în acest sens. Gambitul ar fi atractiv pentru Trump întrucât o treime din datoria guvernului SUA este deținută de străini”, a continuat el.

Daunele aduse statutului dolarului ca activ sigur ar fi severe, chiar dacă Congresul, instanțele de judecată sau un președinte ulterior ar inversa suspendarea plăților datoriei de către Trump. Investitorii în obligațiuni ale Trezoreriei SUA ar cere o primă de risc substanțială, ceea ce ar putea cauza o explozie a plăților de dobândă ale guvernului.

Chiar și în absența acestui scenariu sumbru, îndeplinirea obligațiilor suplimentare de dobândă pe măsură ce raportul datoriei crește ar putea forța guvernul federal să reducă cheltuielile discreționare, cu implicații negative pentru creșterea economică. 

Creșterea cheltuielilor pentru plățile de dobândă va însemna fie mai multe datorii, testând sustenabilitatea, fie mai puține investiții în alte priorități, punând în pericol creșterea. 

Dar dacă reducerile vor afecta investițiile publice în semiconductori, calculul cuantic, energie curată și educație, așa cum pare probabil, atunci efectele negative asupra creșterii ar putea fi substanțiale. Și o încetinire accentuată a creșterii ar pune sub semnul întrebării sustenabilitatea datoriei.

FMI oferă un meniu extins de măsuri posibile pentru închiderea deficitului bugetar și stabilizarea datoriei. În mod revelator, majoritatea opțiunilor cu impact cantitativ semnificativ operează pe partea de venituri a bugetului, reflectând realitatea că veniturile fiscale ca procent din PIB sunt scăzute după standardele economiilor avansate. Acestea includ eliminarea deducerilor fiscale pentru impozitele locale și de stat, dobânda ipotecară, vânzarea reședinței principale și asistența medicală oferită de angajator, precum și creșterea ratelor impozitului pe profit și adăugarea unui impozit pe valoarea adăugată și/sau un impozit pe carbon.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News