„ Cum să ai răbdare și să nu te îndoiești de Dumnezeu când nu mai poți respira?”, întreabă Dana Chera. 

„Un părinte spunea odată unor ucenici că nimic nu-i mai plăcut Domnului decât răbdarea cu rugăciune de mulțumire atunci când omului îi e greu: e bolnav, e prigonit, e clevetit în fel si chip. Mi-am adus aminte de vorba asta într-o dimineață, văzând la televizor chinurile oamenilor care stăruiesc să lupte cu moartea neputând să mai respire singuri. Sute de mii de oameni în suferință doar de la un virus căruia nu-i mai dă nimeni de cap.

M-a cutremurat asocierea gândului cu imaginile dramatice surprinse în sălile de terapie intensivă. Pare o pildă simplă dar nu e așa deloc.

Treceți prin clipele în care ați așteptat NIMIC: un sandwich la fast food-ul din gară, banii de salariu, un telefon de la cineva care se dădea important, un autobuz, un cadou, o avansare, vacanța. A fost foarte greu, știu. Nu vă mai găseați locul și erați plini de frustrare. Toți suntem la fel în fața răbdării. Cu mici nuanțe care, la vreme de criză, fac diferența.

Să ne întoarcem la boală. Cum să ai răbdare și să nu te îndoiești de Dumnezeu când nu mai poți respira? Când durerea te sufocă. Cred cu tărie că asta trebuie să învățăm când ne e bine și nu știm ce să facem cu el. Cred că asta ar trebui să predice preoții în biserică, profesorii la școală, părinții acasă. Să găsească o cale de a vorbi despre RĂBDARE. ȘI DACĂ NU O ȘTIU, s-o caute la cei care au trecut prin suferință. Sunt oameni care au stat cu moartea în ceafă ani în șir, singuri, într-o celulă umedă și rece, fără lumină, cocoșați de dureri crunte. Și au reușit s-o înfrunte, mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru suferință. De asta avem nevoie muritorii ca noi. Dintotdeauna.

De eroi care au aflat calea răbdării în turbionul suferinței și ne-ar putea învăța supraviețuirea! Eu, cel puțin, de asta am nevoie ca de aer!”, a scris Dana Chera pe blogul ei, danachera.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News