Faptul de a crede că în bugetul public există spaţiu fiscal pentru a acomoda o creştere puternică a cheltuielilor sociale în 2020 şi mai ales în 2021 este o teză mai mult decât eroică şi se află în divorţ cu realitatea, arată, într-o analiză, preşedintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu. 

'Într-o discuţie pe care am avut-o cu alţi economişti a venit vorba despre ce s-ar întâmpla dacă deficitul bugetar ar continua să crească, dacă s-ar concretiza presiuni mari pe bugetul public din România în lipsa unor măsuri compensatorii de echilibrare. Există o linie de demarcaţie (un redline, cum ar spune englezii) de la care pieţele financiare vor reacţiona, vor da înapoi. Dar, susţin unii confraţi, după o reevaluare, creditorii ar fi dispuşi să finanţeze la un cost superior chiar un deficit bugetar ce merge spre 5% din PIB. În aceeaşi logică, ar putea fi imaginate o linie de demarcaţie în preajma unui deficit de 6%, cu o altă reevaluare, cu un cost de finanţare şi mai mare. Unii ar spune că important este că un deficit să se poată finanţa indiferent de condiţii', afirmă Daniel Dăianu.

Potrivit preşedintelui Consiliului Fiscal, un asemenea raţionament prezintă hibe având în vedere chiar şi numai consecinţele ce ar decurge dintr-o deteriorare a riscului suveran la clasa junk. România se confruntă cu fenomenul deficitelor gemene (deficit bugetar ESA/metodologie europeană în jur de 4% din PIB şi deficit de cont curent/extern de circa 5% din PIB în 2019). De asemenea, este singura economie din regiune cu deficite de o asemenea magnitudine iar deficitul bugetului public la noi a fost cel mai mare din UE în 2019, subliniază Dăianu. El afirmă, totodată, că sunt presiuni foarte mari pe buget, ce pot conduce la deficite de peste 6% în 2021 şi peste 7% din PIB în 2022 în lipsa unor măsuri de corecţie adecvate.

Efect 'bulgăre de zăpadă'

De asemenea, Daniel Dăianu a explicat că economia încetineşte iar la deficite bugetare mari datoria publică poate intra într-un cerc infernal (efect 'bulgăre de zăpadă') din cauza unor costuri de finanţare în creştere rapidă. Datoria publică acum de 37-38% din PIB repede ar trece de 45-50%, nivel de alertă în condiţiile economiei noastre, precizează acesta. Potrivit preşedintelui Consiliului Fiscal, leul nu este monedă de rezervă, iar economia autohtonă are o porţiune euroizată importantă. Şocuri ce ar lovi încrederea în leu ar favoriza o re-euroizare, nocivă pentru stabilitatea economiei.

El menţionează că România se împrumută în moneda proprie considerabil mai scump decât Ungaria şi Polonia, ţări cu care ne comparăm adesea, iar diferenţialul de cost exprimă percepţia riscului în condiţiile unor deficite externe diferite. Ungaria şi Polonia au balanţe externe mult mai echilibrate.

'A gândi că destul timp de acum înainte, în pofida unor deficite mari, se vor găsi cumpărători pentru obligaţiuni emise de statul român ignoră că pe pieţe operează discontinuităţi, non-liniarităţi. O discontinuitate poate fi temporară când creditorul, la deficite în creştere, cere un preţ (randament) superior pentru finanţarea oferită. Şi există discontinuitate s-o numim 'fatală', ce semnifică ieşirea brutală de pe piaţă şi, practic, îngheţarea finanţării din piaţă. Această ieşire ar fi precedată de finanţări la scadenţe tot mai scurte şi costuri tot mai înalte. Am avea de-a face cu o blocare a finanţării prin pieţe - nu o simplă criză de lichiditate. Şi ar fi nevoie de recurgere la finanţare de la organisme financiare internaţionale pentru a ieşi dintr-un mare impas bugetar (s-a întâmplat în 2009). Ce ar putea preveni mersul către o discontinuitate, non-liniaritate fatală, este intrarea sub incidenţa procedurii de deficit excesiv (PDE), care este mecanism în UE de disciplinare financiară a statelor membre', subliniază Daniel Dăianu.

Ce ar putea accentua discontinuitatea gravă în relaţia cu pieţele externe

Conform preşedintelui Consiliului Fiscal, discontinuitatea gravă în relaţia cu pieţele externe ar putea fi accentuată de o criză internă de încredere, ilustrată de o 'fugă' de moneda naţională, exprimată şi de presiune pe leu (depreciere), creştere a inflaţiei. 'Nu întâmplător vorbim de nevoia unui mix de politici echilibrat, de faptul că o corecţie a dezechilibrului extern cere o consolidare bugetară. România ar risca foarte mult dacă nu ar stăvili deficite în creştere, dacă nu ar demara corecţii bugetare. Şi de aceea este important că s-a programat un reper de ajustare bugetară - ţintă de deficit de 3,6% din PIB pentru 2020, chiar dacă unii consideră că nu este suficient de ambiţios.' a zis Dăianu.

'Dar acest target trebuie să fie urmărit prin măsuri credibile de corecţie bugetară. În unele ţări se vorbeşte despre activism bugetar pentru a combate o creştere economică scăzută. Dar acolo moneda este de rezervă (dolar, sau euro, yen) şi există, în general, balanţe externe echilibrate. Nu este cazul nostru şi, în plus, presiunile pe bugetul public la noi sunt foarte mari. A gândi că pieţele ar finanţa deficitele noastre în căutare furibundă de randament (search for yield), deoarece randamentele sunt foarte mici în alte părţi, este o abordare foarte periculoasă', spune Daniel Dăianu.

El menţionează că în acest tablou trebuie să notăm şi situaţia unei reevaluări a riscurilor (risk repricing) pe pieţe în general, care ar dezavantaja economiile cu nevoi mai mari de finanţare. 'România are nevoie de consolidare bugetară, iar măsuri din 2020 pun temelie la bugetele pentru 2021 şi 2022. A crede că în bugetul public există spaţiu fiscal pentru a acomoda o creştere puternică a cheltuielilor sociale în 2020 şi mai ales în 2021 este o teză mai mult decât eroică; este în divorţ cu realitatea. De pildă, se poate tăia în contrapondere finanţarea de investiţii publice din resurse proprii? Iar o ţară nu poate miza pentru dezvoltare numai pe resurse din bugetul UE. Este moral să crească cheltuieli sociale, dar într-o cadenţă care să nu dea peste cap echilibrele macro', arată Daniel Dăianu.

Evaziunea fiscală şi 'optimizarea fiscală', endemice şi de mari proporţii în România

 

Potrivit reprezentantului CF, creşterea veniturilor fiscale cu câteva procente din PIB ar ajuta consolidarea bugetară şi ar permite finanţarea mai bună a bunurilor publice, inclusiv a cheltuielilor sociale. Dar o creştere ipotetică nu poate fi inclusă în construcţia bugetară efectivă. 'Se greşeşte când se afirmă că nu se poate obţine o creştere semnificativă a veniturilor fiscale. Evaziunea fiscală şi 'optimizarea fiscală'sunt endemice şi de mari proporţii în România. S-a şi exagerat cu scăderea TVA. Iar a reduce în continuare taxe şi impozite este iraţional având în vedere încordarea bugetului public.

Informatizarea (digitalizarea) ANAF este o urgenţă. Reforme ale regimului de colectare a veniturilor în Bulgaria şi Polonia arată că se poate obţine substanţial mai mult la venituri fiscale, de ordinul a 2-3% din PIB, dar nu imediat. Şi nu poţi miza în buget pe venituri incerte. Avem prea multe excepţii şi avem în fapt un regim de impozitare regresiv. Atenţie la non-liniarităţi, discontinuităţi, de care nu suntem departe dacă nu vom lua măsuri de consolidare bugetară la timp. Corecţii făcute la timp, prin iniţiative/decizii interne, sunt mai puţin dureroase decât cele operate în mod brutal sub presiunea pieţelor', mai spune Daniel Dăianu, conform Agerpres.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News