Sorin Ivan: „Catedra nu mai reprezintă o atracție extraordinară pentru un absolvent. Cei mai buni dintre ei se duc către alte profesii care le procură venituri mult mai bune. Cum facem să-i motivăm?”

Ioan Neacșu: „Greu de spus dacă există o singură pedală în care putem accelera. Eu aș situa punctul cheie la nivelul competențelor didactice. Unii profesori se tem de elevii deștepți sau de elevii creativi. Profesorii care nu au trucuri care să depășească unele conflicte care țin de cunoaștere, nu de disciplină, de teama de a nu intra în polemici, evită să iasă din ritual. Atunci te încorsetează la manualul care nici acela nu este cel mai bun. Nu te provoacă.

Eu am scăpat de teama asta a elevului de când eram profesor la liceul pedagogic. Când te duci cu frică de student există trucuri care îți permit să barezi sau să dai credibilitate neputinței. Un elev poate avea o minte sclipitoare, foarte rapidă, în timp ce un profesor mai învârstă se bazează pe algoritmi știuți, iar atunci când intră într-o nouă situație se blochează sau își jură să evite astfel de situații.

Dar cred că ideea de competență este esențială și poate că, încă de la început, îi poți elimina pe cei care „n-au chemare”. Competența presupune un studiu permanent, un punct nevralgic. Înainte, la formarea profesorului, eram întrebat care sunt ultimele reviste din domeniul meu. Marea problemă a noastră este că am încetat să mai învățăm autentic, să facem „deep learning”, adică mai adânc. A studia cu a învăța nu-i tot una.”

Sorin Ivan: „Mi-ați ridicat mingea la fileu - deep learning și lifelong learning. Când trebuie un profesor să se oprească din învățat?”

Ioan Neacșu:„Niciodată!”

Sorin Ivan: „Ăsta este răspunsul pe care îl așteptam. Există această mentalitate - am devenit profesor, am ajuns titular, ce îmi mai trebuie să mai citesc? Am un manual, citesc din el.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News