Refuzul președintelui american Barack Obama de a se întâlni luna viitoare cu liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a fost pus imediat pe seama deciziei Rusiei de a-i acorda azil politic ”cârtiței” Edward Snowden. Analiștii politici americani spun însă că afacerea Snowden este doar picătura care a umplut paharul tensiunilor dintre Washington și Moscova. Azilul politic acordat expertului IT este în sine o umilință pentru Obama. Dacă s-ar mai afla și în același oraș cu defectorul Snowden, la Moscova, există șansa ca Obama să izbucnească în plâns de oftică. Iar Putin, ca de obicei, nu s-ar fi sfiit să se lase la bustul gol și să-și flexeze mușchii sau să-și facă o poză cu știuca americană.

Toby Gati, un fost angajat al serviciilor de informații americane, arată, citat de Politico, că prezența lui Obama la Moscova în actualul context este greu de imaginat, mai ales că aceasta n-ar face decât să-l pună într-o situație stânjenitoare pe liderul SUA.

”Imaginați-vă următorul scenariu: președinte este la o întâlnire cu Putin, iar Snowden apare la Tv sau la Bolshoi cu Anna Chapman (spioana expulzată în 2010 de SUA, care l-a cerut în căsătorie pe Snowden - n.a) la braț”. Ce-i drept, n-ar fi asta o imagine de pus în albumul istoriei politice dintre Rusia și SUA?

Hotărârea lui Obama, care probabil că a fost resimțită ca o palmă peste obraz de mulți politicieni ruși, relevă o realitate diplomatică mai mult decât gri: relația dintre SUA și Rusia este atât de rece încât rezultatul unei întâlniri de asemenea amploare ar fi fost zero, cu beneficii nule. Faptul că nu ar putea stoarce nimic din întâlnirea cu omologul rus, i-a oferit un motiv lui Obama să spună ”pas” întrevederii.

”De obicei, e de preferat să se întâmple ceva semnificativ la un summit, ceva pozitiv de spus la comun sau să se afirme că s-a ajuns la un acord pe o anumită temă. Ori, se pare că cei doi nu prea au ce să-și spună... Problema este că au stabilit această întâlnire de la bun început”, spune fostul consilier pe probleme de Securitate, James Goldgeier.

Cred că Obama nu a săvârșit nicidecum o crimă politică. În primul lui mandat, a încercat să fie ”the better man” în relația cu Moscova. Nu i-a ieșit. Probabil că a făcut asta și pentru capital politic, pentru a-și îngroșa liniile ștampilei de ”lider mondial”. Dar refuzul lui Obama din 7 august 2013 este de ordinul firescului.

”We might be lovers if the rhythm is right”, sună un vers al Madonnei dintr-o piesă nu știu cât de veche. Ori, pe axa Washington-Moscova, ritmul politic îi face pe Obama și Putin să se calce pe picioare, deși nu sunt la primul dans.

Analiștii (Dumnezeu să le dea sănătate) remarcă reminiscențe ale erei Războiului Rece, chiar și 23 de ani de la aparenta lui dezghețare. Contextul diplomatic în care vine refuzul lui Obama este, de altfel, destul de grăitor. Administrația Prezidențială americană nu și-a ascuns iritarea datorată actului de sfidare din partea Moscovei: adăpostirea fostului angajat al CIA care a produs poate cea mai mare scurgere de informații clasificate din istorie, după David Ellsberg în 1971, care a publicat ”Dosarele Pentagonului” în The New York Times. Pe lângă asta, Obama nu a reușit anul acesta să convingă Rusia să-și reducă armamentul nuclear. În chestiunea Siria, de asemenea, perspectivele lui Obama și Putin sunt diametral opuse și nu par să se schimbe curând.

   

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News