Avocatul George Moloman a declarat că sistemul s-a schimbat în ultimii ani, odată cu venirea noilor șefi la parchet. El a observat o schimbare treptată în ultimii 3-4 ani, menționând că nu au mai fost atât de multe propuneri de arestare preventivă și cătușele nu au mai fost zdrăngănite în fața Direcției Naționale Anticorupție.

"[N.r., Pot spune că sistemul s-a schimbat] în ultimii doi ani/un an jumătate, de când au venit noi șefi la parchet. S-a simțit o schimbare încă de acum 3-4 ani, dacă nu mă înșel, ușor-ușor. Și, cel puțin, nu s-au mai zdrăngănit cătușele în fața Direcției Naționale Anticorupție. Nu au mai fost atâtea propuneri de arestare preventivă pentru orice infracțiune.

Ceea ce e un lucru bun, pentru că, până la urmă, prezumția de nevinovăție trebuie să primeze. Pe de o parte, și măsura arestării preventive trebuie să fie o măsură excepțională. Pe de altă parte, să avem în vedere, chiar dacă luptăm împotriva corupției, că nu se poate lupta încălcând anumite reguli și făcând anumite abuzuri, pentru că nu poți să faci dreptate cu o nedreptate", a declarat avocatul.

El a menționat că, în trecut, urmărirea penală se desfășura mai mult in rem și majoritatea probelor erau strânse înainte de a chema suspectul (sau inculpatul, după dobândirea acestei calități), ceea ce le permitea procurorilor să restricționeze mult mai mult timp accesul la dosar.

"Procedura penală ne permite nouă, apărătorilor, să avem acces la dosar, dar numai la un moment dat. Adică numai la un anumit moment procesual. Așa cum se știe, urmărirea penală începe in rem.

In rem înseamnă că s-a săvârșit o faptă, sau mă rog, s-a făcut un denunț pentru o anumită infracțiune. Se începe urmărirea in rem. Începându-se in rem, procurorul de caz are posibilitatea să strângă probe (nu numai să audieze martori) sau să facă un fel de investigații specifice, cum ar fi interceptarea telefoanelor sau montarea de microfoane în încăperi ori verificarea extraselor de cont sau conturilor. Are foarte multe posibilități să facă aceste lucruri, fără să înceapă urmărirea penală in personam. Cu toate că în fapt știi cine este denunțat, totuși nu începe urmărirea in personam.

De ce? Pentru că dacă începe urmărirea penală in personam, ești obligat să-i aduci la cunoștință învinuirea persoanei respective de îndată. În momentul în care îi aduci la cunoștință de îndată învinuirea, evident că persoana respectivă se pune în gardă, își angajează un apărător și, evident, are anumite drepturi.

Atunci lucrurile nu se întâmplau așa. Urmărirea penală se efectua mai mult in rem. Aproape toată urmărirea penală era desfășurată și toate probele erau strânse înainte de a-l chema pe suspect (sau pe cel vizat, să zic așa).

Imediat cum îl făcea suspect, avea dreptul să nu dea nicio declarație, potrivit Codului de procedură penală și, evident, noi, apărătorii, nici nu sfătuiam clienții să dea o declarație în contextul în care noi nu știam care este acuzația în fapt. Pentru că acuzația era foarte pe scurt redată pe un proces-verbal, dar așa, în concret, nu se știa nimic la vremea respectivă, motiv pentru care îl sfătuiam să nu dea nicio declarație până nu avem cunoștință de dosar.

Când ai calitatea de suspect, procurorul nu este obligat să-ți pune la dispoziție dosarul. Are posibilitatea să-ți interzică. Dar în momentul în care ai calitatea de inculpat, procurorul poate să-ți interzică să ai acces la dosar doar pentru o perioadă de zece zile", a mai spus George Moloman.

Acesta a subliniat că, în trecut, dura și două-trei săptămâni până putea dobândi accesul la dosar, iar avocații aveau dificultăți în a studia dosarele voluminoase.

"Noi depuneam cerea, aceasta se ducea la secretariat. De la secretariat ajunge la mapa procurorului, procurorul trimitea la procurorul de caz (amintim că putea fi restricționat accesul doar zece zile) și treceau, de fapt, două-trei săptămâni. Și de-abia după două-trei săptămâni, de când se punea în mișcare acțiunea penală și de când clientul meu avea calitatea de inculpat, de-abia atunci aveam acces la dosar", a mărturisit acesta.

Extras din Codul de procedură penală: "Art. 94. Consultarea dosarului

(1) Avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv.

(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe cheltuiala clientului.

(3) În cursul urmăririi penale, procurorul stabilește data și durata consultării într-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de cercetare penală. 

(4) În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea dosarului, dacă prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale. După punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.

(5) În cursul urmăririi penale, avocatul are obligația de a păstra confidențialitatea sau secretul datelor și actelor de care a luat cunoștință cu ocazia consultării dosarului.

(6) În toate cazurile, avocatului nu îi poate fi restricționat dreptul de a consulta declarațiile părții sau ale subiectului procesual principal pe care îl asistă ori îl reprezintă.

(7) În vederea pregătirii apărării, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunoștință de întreg materialul dosarului de urmărire penală în procedurile desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți privind măsurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participă.

(8) Dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părților și al subiecților procesuali principali de a consulta dosarul".

"Dacă era un dosar stufos, de zece, douăzeci sau treizeci de volume, nu aveai timp suficient să-l studiezi. Îți trebuiau mai multe zile. Acesta e motivul pentru care trebuia să vii, să zic așa, în etape.

Că n-aveai timp după program. Și de-abia către sfârșitul urmăririi penale luam și noi cunoștință de ceea ce se întâmplă în cauza respectivă. Dar era prea târziu, pentru că în momentul acela se întocmea rechizitoriul și dosarul era trimis în judecată.

Lăsăm la o parte că ne confruntam cu faptul că persoana respectivă era propusă pentru arestare preventivă, propunere ce era de obicei în proporție de 99% admisă de către instanțele de judecată. Cam așa ne făceam noi apărările și profesia în acea perioadă", a adăugat acesta.

El a remarcat că acum lucrurile s-au schimbat în bine, punându-se accent pe drepturile celor cercetați și pe egalitatea de arme în proces. Moloman a subliniat importanța respectării prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare și a unui proces echitabil, pentru ca cei implicați să aibă convingerea că au beneficiat de un tratament just în fața instanței.

"Acum lucrurile s-au mai schimbat. De ce să nu recunoaștem? În bine, în sensul că se pune accent pe drepturile celor cercetați. Adică te trimit în judecată, te condamn.

Dar, pe de altă parte, pune-mi și mie în balanță armele cu care tu mă acuzi. Adică trebuie să existe o egalitate de arme. Trebuie să-mi respecți prezumția de nevinovăție.

Trebuie să-mi respecți dreptul la apărare. Trebuie să-mi oferi un proces echitabil. Și abia după aceea, când administrezi toate probele și în apărare, nu numai în acuzare, atunci eu să fiu satisfăcut, cel puțin ca om care am avut o afacere judiciară în fața instanțelor de judecată, să am cel puțin convingerea că am avut parte de un proces echitabil", a conchis avocatul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News