Studiul, publicat la începutul acestui an în revista Media Psychology, relevă că părinții care se simt vinovați din cauza timpului petrecut de copiii lor în fața ecranelor sunt mai stresați și au relații mai puțin pozitive cu aceștia. În plus, cercetarea sugerează necesitatea unei analize mai atente a științei din spatele afirmațiilor despre impactul negativ al ecranelor, multe studii arătând doar corelații, nu și relații de cauzalitate, potrivit CNN.

Dr. Nathan Walter a explicat într-un interviu pentru CNN că, în timp ce majoritatea studiilor existente evidențiază asocieri între utilizarea ecranelor și probleme sociale, obezitate sau performanțe academice mai scăzute, cercetările nu demonstrează că ecranele cauzează direct aceste probleme. De exemplu, o analiză recentă a examinat relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor și depresie și nu a găsit nicio legătură semnificativă. Alte studii au investigat legătura dintre timpul petrecut în fața ecranelor și abilitățile executive sau performanțele academice, obținând rezultate similare.

Walter subliniază că nu există nimic inerent negativ în utilizarea ecranelor, însă acestea înlocuiesc alte activități, precum interacțiunile sociale și jocurile în aer liber, generând astfel efecte negative. Aceasta sugerează că problema ar putea fi mai degrabă legată de tipul activităților care sunt înlocuite de timpul petrecut în fața ecranelor.

În contrast, Dr. Jonathan Haidt, un psiholog de la Universitatea din New York, a publicat recent o carte în care îndeamnă părinții să își îndrume copiii în vârstă de până la 13 ani aă nu utilizeze telefoane mobile. Dr. Nathan Walter nu contrazice direct aceste recomandări, dar cere o abordare mai nuanțată a discuției despre utilizarea ecranelor. El subliniază că efectele pe plan emoțional sunt, de asemenea, foarte importante și că nu ar trebui să se creeze o percepție uniform negativă despre utilizarea ecranelor.

Walter sugerează că părinții ar trebui să-și schimbe perspectiva asupra timpului petrecut de copii în fața ecranelor. Studiile arată că limitele de timp nu sunt un factor determinant, fiecare familie având praguri diferite. În timpul pandemiei de COVID-19, de exemplu, utilizarea zilnică medie a ecranelor a fost de aproximativ patru ore, fără a afecta semnificativ satisfacția relațiilor părinte-copil.

Pentru a gestiona vinovăția, Walter recomandă părinților să se informeze mai bine despre efectele ecranelor luminoase, citind articole de presă echilibrate și transparente care subliniază incertitudinile existente. Ideea că ecranele sunt inerent negative nu este foarte precisă.

Walter concluzionează că, mai important decât timpul efectiv petrecut de copii în fața ecranelor, este modul în care discutăm despre acest timp. Nu ar trebui să stigmatizăm copiii care folosesc telefoanele mobile sau părinții care permit acest lucru. În loc să ne concentrăm pe numărul de ore, ar trebui să ne concentrăm pe crearea unui dialog mai nuanțat și mai puțin stigmatizant despre utilizarea ecranelor, a mai spus acesta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News