Mai precis centrul Sibiului, unde se află ”Cea mai frumoasă stradă din Sibiu”.

Dar cum frumusețea se vede prin ochii celui care o privește și ce văd eu frumos, tu poți să vezi critic, o să prezint situația altfel.

O dată la ceva timp, revin la Sibiu pentru plimbări de weekend. De data aceasta, a fost turism culinar, pentru plăcerea gustului, iar Sibiul este ideal pentru așa ceva. Fiecare restaurant are o poveste. Poveștile fac locurile minunate. 

Primul loc nu avea cum să nu-ți atragă atenția, chiar dacă mâncarea nu ar fi interesul tău:  

Se numește ”Pardon”, este pe ”Cea mai frumoasă stradă din Sibiu” sau Strada Cetății și spune o poveste frumoasă a vremurilor trecute, despre conițe, conași și licori fine, privire cu încântare. Muzica, dată îndeajuns de încet încât să te bucuri de o conversație plăcută, este perfect aleasă. Decorul te duce cu gândul la anii `50.

A doua oprire: Crama Veche a Sibiului. Numai străini. Chinezi, japonezi, spanioli, englezi. Cu toții eram în Crama Veche a Sibiului. Încă de la intrare, de pe scări, ne-a întâmpinat un client, un japonez, care ne-a spus că e cea mai bună mâncare. Tradiția a fost păstrată aici, iar modul de servire e ca la casele vechi. Ospătarii râd cu clienții și totul te duce într-o lume apusă. Deși plin, meniul se deschide cu scuza potrivit căreia mâncarea poate întârzia chiar și 45 de minute, a ajuns în 10 minute. Aici nu are ce să nu fie perfect. 

Și nu sunt singurele restaurante care spun povești. Sunt restaurante în clădiri vechi, cu fațadele scorojite, pentru a nu pune polistiren peste istorie, sunt restaurante vestite pentru preparatele lor delicioase, unde toți oamenii mănâncă același lucru. Plăcerea e că sunt atât de diferite și te fac pe tine, turist, să te simți norocos și, cu adevărat, bine-venit. 

Dincolo de restaurante, am găsit un loc frumos, unde vrei să-ți petreci, singur, toate diminețile, calde, ploioase, de iarnă, toate momentele în care vrei să te liniștești sau să faci o pauză. Se numește ”Arhiva de cafea și ceai”. Aici găsești cafea din toate colțurile lumii: Mexic, Peru, Guatemala și multe altele, pe care o poți savura acolo, citind o carte pe care o găsești pe orice raft, sau o poți cumpăra pentru a o savura acasă, mai ales dacă ești turist. Este un loc care spune poveștile celor mai frumoase dimineți. 

Și pentru că am scris titlul ”Cum l-am găsit pe Klaus Iohannis la Sibiu” doar pentru a vă atrage atenția, într-o lume a scandalului politic, asupra unuia din atuurile Sibiului, arta culinară, o să vă arăt, în sfârșit cum l-am găsit pe președinte la Sibiu. În geamul Partidului Național Liberal, în centrul Sibiului. Este probabil o fală a faptului că Sibiul a dat președintele. Aș fi putut să vă dau mai multe explicații dacă oricine din PNL Sibiu ar fi răspuns. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News