"Ține mult de psihologie. Atenție, n-am știut nici eu, nu am învățat la facultatea de medicină. Deci, pot să spun că această psihonutriție, nu numai ca m-a încântat, dar mi-a schimbat viața, confirmându-mi lucruri pe care eu le simțeam instictiv. Pofta e una – și îți dai seama că și sătul fiind, dacă vezi un aliment apetisant și-e poftă și l-ai mânca, pe când foamea este o chestiune extrem de – aș spune, prozaică -, nesuferită. Foamea este o chestiune umilitoare, teribilă, și care îți mănâncă ființa. Adică, e înjositoare. Noi, locuitorii Europei în secolul XXI, nu avem nicio șansă să o mai simțim vreodată.

Eu încurajez oamenii să descopere cum anume în corpul lor simt senzația de foame, dar ei constată cu surprindere că nu au mai simțit-o demult, și că sunt lucruri care se întâmplă la nivel de corp, dar nu de minte.", a declarat Mihaela Bilic la Digi24. 

Diferenţa dintre "poftă" şi "foame"

"Pofta e mai mult indusă de minte, pofta este foarte mult indusă de vizual, și din cauza asta, inclusiv în momentul în care încercăm un pic să ținem distanță de mâncare, tot ce ține de vizual, olfactiv, trebuie evitat.

E suficient să trecem pe lângă o brutărie, să ne miroasă a pâine proaspătă și în secunda aceea vrem să mâncăm, chiar dacă suntem sătui. Pofta este ceva ce vine pe emoție.

Au fost mulți ani în care nutriționiștii au creat această noțiune teribilă, negativă – acest mâncat preventiv – adică ni s-a spus că nu e bine să aștepți să îți fie foame, mănâncă la ore fixe, nu sări peste mese.

Nici vorbă. Acest mâncat preventiv a produs un dezastru la nivel de populație. Oamenii au învățat să își ignore foamea, și au început să manânce, „pentru că trebuie”.

Sațietatea poate fi ignorată ușor, foamea, nu. În acest context, oamenii nu s-au mai întrebat dacă le e foame sau nu. Ei au început să mănânce „pentru că trebuie”.

„Mănânc micul dejun pentru că am auzit că e cea mai importantă masă a zilei”. „Mănânc gustările” – parcă am fi bebeluși în creștere – „pentru ca să nu treacă mai mult de 3 ore”, „pentru că cine știe ce mi se poate întâmpla dacă simt un pic de foame”.

Și atunci trebuie să facem toată această muncă de a reconecta ființa noastră cu senzațiile alimentare, să învățăm ce este foamea, că nu se întâmplă nimic dacă ne este foame, ci, din contră, trebuie să ne antrenăm foamea, toleranța la foame, astfel încât să nu o satisfacem decât când ajunge să fie de o intensitate de 5-6, la o scară de până la 10.

Noi nu trebuie să mâncăm la prima senzație de foame, avem nevoie să mai așteptăm de la acel semnal încă o oră, o oră și jumătate și vom vedea cu surprindere că acea mică senzație de foame dispare.

Natura nu ne-a lăsat să uităm de senzația de foame. Nicio grijă! Nu aveți șansa să spuneți „am uitat să mănânc și am murit de foame”. Nu!", a mai spus specialistul. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News