Oamenii din Egiptul antic foloseau mumificarea sau deshidratarea trupurilor persoanelor decedate. Practica varia în funcție de statutul social al persoanei trecute în lumea de dincolo. 

Conservarea trupurilor persoanelor decedate era o practică comună în Egiptul antic. Aceștia preferau mumificarea, un procedeu care presupunea îmbălsămarea și acoperirea în bandaje a corpului persoanei decedate. Mumificarea a avut succes, având în vedere că mumiile unor egipteni morți în urmă cu mii de ani pot fi studiate îndeaproape de oamenii de știință de astăzi, scrie Discover Magazine. 

Egiptenii credeau că un trup mumificat poate păstra sufletul celui trecut în lumea de dincolo. Dacă trupul nu putea fi conservat, se credea că sufletul ar fi fost pierdut și nu ar fi ajuns în viața de apoi. Tot din acest motiv și mormântul unei mumii era pregătit cu atenție, conținând lucrurile considerate necesare în viața de apoi. Pregătirile începeau chiar din timpul vieții, iar în mormânt, un egiptean lua cu el mobilă, haine, mâncare și obiecte de preț. 

Mormintele erau decorate cu mobilă, haine și mâncare

Un studiu publicat în 2011 a relevat faptul că mumificarea dura cel puțin 70 de zile, iar preoții realizau ritualuri menite să îmbălsămeze, să trateze și să înfășeze trupul. Primul pas consta în eviscerarea organelor interne, cu excepția inimii, care era centrul sufletului unei persoane. Al doilea pas avea scopul de a reduce cantitatea de apă din corp, cadavrul fiind scufundat într-o sare specială, care să ajute la conservarea trupului. În ultima parte a procesului se foloseau aproximativ 100 de metri de fâșii îmbibate cu rășină. 

Mumificarea depindea și de statutul social. Persoanelor de rang înalt li se îndepărta creierul prin nări, sistemul digestiv era îndepărtat, iar interiorul era curățat cu vin de palmier și produse aromatice, iar cavitatea era umplută cu mir, casia și alte produse aromatice, înainte de a fi cusut la loc. Corpul era ținut în sare timp de 70 de zile, iar fâșiile folosite era îmbibate cu rășină. Persoanelor din pătura medie a societății li se dizolvau intestinele cu rășină de cedru, apoi trupul era ținut 70 de zile în sare. La sfârșitul celor 70 de zile, seva de cedru din interior era drenată, corpul rămânând numai piele și os. Trupul nu era bandajat. 

Persoanele din pătura de jos a societății nu primeau aceeași atenție, organele interne fiind curățate cu o clismă. Trupul era ținut 70 de zile în sare, apoi trimis familiei. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News