Glume, ospățuri și mese pe cinste. Așa spune un istoric că ar fi fost tradiția Crăciunului medieval.

Despre sărbătorirea Crăciunului în Evul Mediu înainte de apariția lui Moș Crăciun, colindelor și a brazilor împodobiți cu lumini, oamenii din Europa medievală celebrau sezonul Crăciunului cu 12 zile pline de ospăț și veselie, culminând cu Noaptea de Bobotează și ceremonia zbuciumată de încoronare a unui "Rege al Dezordinii".

Perioada Crăciunului în Evul Mediu era precedată de postul de Advent, care ținea o lună întreagă, în timpul căruia creștinii evitau alimentele bogate și excesele. Dar toate „restricțiile” erau ridicate începând cu dimineața zilei de 25 decembrie, conform Anne Lawrence-Mathers, istoric la Universitatea din Reading din Marea Britanie, unde se specializează în istoria medievală a Angliei.

"Odată cu venirea zilei de Crăciun, dacă aveai rezistență, erai așteptat să mănânci, să bei, să te distrezi, să te îmbraci festiv, să te joci, să dansezi prin cartier timp de 12 zile consecutive înainte să cazi într-o stare de oboseală", spune ea.

Ospățul

În Evul Mediu, sărbătoarea începea în mod serios înainte de răsăritul soarelui în dimineața zilei de Crăciun, cu o liturghie specială care marca oficial sfârșitul perioadei de Advent și începutul sezonului de ospăț, care dura din 25 decembrie până pe 5 ianuarie.

Gradul de exces al ospățului de Crăciun depindea de statutul social, dar Lawrence-Mathers spune că majoritatea oamenilor aveau cel puțin un porc sacrificat în noiembrie, afumat în pregătirea pentru slănină și șuncă de Crăciun.

În zonele rurale, se aștepta ca stăpânii bogați ai moșiilor să ofere chiriașilor lor cel puțin 12 zile libere de la muncă și, de asemenea, să le servească o masă festivă. Este greu de știut exact ce era pe meniu, dar în "The Goodman of Paris", un text scris în 1393, autorul descrie felurile necesare pentru un "festin special". Masa începea cu patru feluri de plăcinte, cârnați și sângerete; apoi patru feluri de pește, păsări și carne la rotisor; și un ultim fel de budinci, plăcinte, nuci și dulciuri.

Nobilimea medievală ducea arta ospățului de Crăciun la un alt nivel. Pentru o cină de Crăciun ținută la Reading Abbey în 1226, regele Henric al III-lea a cerut 40 de somoni, cantități uriașe de carne de căprior și mistreț și "cât mai mulți pești balenă posibil". Henric al V-lea, care a domnit în anii 1400, a inclus delicatese și mai exotice pe meniul său de Crăciun, cum ar fi raci, țipari și marsuină.

"Un lucru care devine foarte clar este că băutura era la fel de importantă ca și mâncarea, dacă nu chiar mai mult", spune Lawrence-Mathers, remarcând că berea și cidrul condimentat erau băuturile preferate ale oamenilor obișnuiți, în timp ce nobilii și regalitatea înghițeau butoaie de vin. Într-un singur an, Henric al III-lea a cerut 60 de butoaie de vin pentru Reading Abbey, un butoi fiind egal cu 1.272 de sticle.

Jocuri

Poate că a fost un rezultat al consumului excesiv de băutură, dar jocurile de societate și inversările de roluri au fost o parte surprinzător de mare a sărbătoririi Crăciunului medieval, unele dintre ele fiind supraviețuiri ale unor obiceiuri mai vechi, pagane, asociate cu solstițiul de iarnă.

De exemplu, "mumming" (mascaratul) era o distracție populară de Crăciun în satele engleze medievale. Participanții, numiți "mummers", se îmbrăcau în măști de animale sau se deghizau în femei și mergeau din ușă în ușă cântând cântece populare festive și spuneau glume. Unii participau pentru distracție, în timp ce alții se așteptau la câțiva bani sau la mici cadouri în schimb.

Măștile de animale puteau fi legate și de o altă tradiție ciudată de Crăciun practicată de nobilime, în care petrecăreții defilau prin sala de ospăț purtând capete întregi de animale (gătite, din fericire) și cântând cântece speciale. Costumul cel mai obișnuit era capul de mistreț, care, spune Lawrence-Mathers, a fost înlocuit cu o mască de mistreț din lemn în perioadele ulterioare.

În mijlocul petrecerii de 12 zile se afla Sărbătoarea Nebunilor, ținută pe 1 ianuarie. Inversările de roluri erau populare, astfel încât subdiaconii mai puțin importanți țineau predici, iar lucrurile uneori scăpau de sub control. Conform unei relatări franceze din secolul al XV-lea care condamna practica:

"Preoții și clericii pot fi văzuți purtând măști și fețe monstruoase în timpul serviciilor... Dansează în cor îmbrăcați în femei, răufăcători sau muzicanți. Ei cântă cântece lascive. Mănâncă sângerete... în timp ce celebrantul oficiază slujba. Se joacă la zaruri... Aleargă și sar prin biserică, fără să le pese de propria rușine."

Prăjitura cu fasole

Sărbătorită în noaptea de 5 ianuarie, Ziua a Douăsprezecea sau "Twelfth Night" era o sărbătoare aparte în Evul Mediu și reprezenta culminarea a 12 zile de distracție și șotii. Se crede că Shakespeare a scris probabil celebra sa comedie "Twelfth Night" pentru a fi jucată în această zi, de aceea și eroina era îmbrăcată în haine de bărbat și glumele erau în nota timpurilor medievale.

Elementul central al Zilei a Douăsprezecea era prăjitura cu fasole, un tort bogat și umplut cu fructe în care era ascuns un bob de fasole uscat.

"Cine primea felia de tort cu bobul de fasole devenea «rege» pentru noapte și putea da oamenilor penalități amuzante pe care aceștia trebuiau să le respecte," spune Lawrence-Mathers. Un alt termen pentru rege era "Stăpânul Dezordinii", care avea puterea de a răsturna ierarhiile sociale și de a cere sarcini jenante de la figuri de autoritate precum părinți, dascăli și stăpâni.

Ziua a Douăsprezecea era momentul culminant al celor aproape două săptămâni de ospăț, băutură, îmbrăcăminte festivă și încălcări ale regulilor care caracterizau Crăciunul medieval.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News